liniștea aia în care poți număra
picăturile de ploaie care cad pe geam
aia în care auzi scârțăitul porții vecinului
și schelălăitul câinelui
dintr-o tristețe neștiută decât de el
liniștea aia care se așează pe suflet
după ce ciorile și-au luat zborul
iar celelalte păsări s-au aciuit în cuiburi
ascunse de ochii noștri
în care îmi aud clar gândurile vorbind
cu cea mai sinceră și vulnerabilă
voce a sufletului
iubesc liniștea aceea
oglindă a minții mele
atunci când îi dau frâu liber
și simt că nu mă mai îngrădește nimic
căci în ea îmi găsesc fericirea