luni, 23 iulie 2012
intoarcerea viitorului
as sta aici pe banca asta
pana m-ar napadi iar petalele de flori
sa vad daca voi mai simti gustul fructelor de acum
din visele ce se cladesc fara stirea mea
lipsita de mine sa ratacesc prin vremurile unui viitor
de care nu am sa fiu niciodata constienta
pana el nu va fi devenit trecut
sa ma uit atunci inapoi si sa-mi spun ca stiu ce vreau
si sa imi dau seama ca vreau sa stau azi pe aceasta banca
pana imi vor cadea petale roz la poale
pana m-ar napadi iar petalele de flori
sa vad daca voi mai simti gustul fructelor de acum
din visele ce se cladesc fara stirea mea
lipsita de mine sa ratacesc prin vremurile unui viitor
de care nu am sa fiu niciodata constienta
pana el nu va fi devenit trecut
sa ma uit atunci inapoi si sa-mi spun ca stiu ce vreau
si sa imi dau seama ca vreau sa stau azi pe aceasta banca
pana imi vor cadea petale roz la poale
luni, 2 iulie 2012
ruine si adevar
ador ruinele
ador casele vechi, in care nu mai locuieste nimeni
ele ne spun povesti pe care nimeni nu le cunoaste
imi plac peretii cu vopseaua scorojita cu mirosul lor statut
cu barne ce stau sa se rupa si ferestrele napadite de ierburi
obiectele vechi acoperite de colb si paianjeni
si toate cioburile - obiecte odata atat de dragi ale cuiva
purtat pe brate de inger dincolo de lumile noastre
aceste case sunt ca oglinzile ruginite
in care ti se pare ca iti vezi batranetile
cimitirele le ador deopotriva
nicio poveste nu mai poate fi schimbata odata ajunsa acolo
iar vietile raman ca niste carti scoase de sub tipar
unde deja toate corecturile au fost facute
si nicio propozitie nu mai poate fi schimbata
nicio minciuna nu mai poate spulbera linistea locurilor parasite
poate doar vreun pescarus sa se roteasca ametit deasupra uitarii
dand cu un strigat ascutit de stire
ca acolo a fost odata o viata
n-am inteles niciodata de unde legatura asta intre respect si trecut
poate de-acolo de unde doar privind invers intelegi adevarul
ador casele vechi, in care nu mai locuieste nimeni
ele ne spun povesti pe care nimeni nu le cunoaste
imi plac peretii cu vopseaua scorojita cu mirosul lor statut
cu barne ce stau sa se rupa si ferestrele napadite de ierburi
obiectele vechi acoperite de colb si paianjeni
si toate cioburile - obiecte odata atat de dragi ale cuiva
purtat pe brate de inger dincolo de lumile noastre
aceste case sunt ca oglinzile ruginite
in care ti se pare ca iti vezi batranetile
cimitirele le ador deopotriva
nicio poveste nu mai poate fi schimbata odata ajunsa acolo
iar vietile raman ca niste carti scoase de sub tipar
unde deja toate corecturile au fost facute
si nicio propozitie nu mai poate fi schimbata
nicio minciuna nu mai poate spulbera linistea locurilor parasite
poate doar vreun pescarus sa se roteasca ametit deasupra uitarii
dand cu un strigat ascutit de stire
ca acolo a fost odata o viata
n-am inteles niciodata de unde legatura asta intre respect si trecut
poate de-acolo de unde doar privind invers intelegi adevarul
Abonați-vă la:
Postări (Atom)