miercuri, 31 august 2011

vis apocaliptic

soarele-si franse razele aruncandu-le dincolo de lume
suparat pe vietile noastre fara rost
in intunericul ramas ochii au devenit cratere
inghitind amintirile macerate de atata vreme
hainele ponosite miroseau din ce in ce mai mult
a dorinte destramate pe la colturi
iar zilele se tarau una dupa alta cu straie destivite
itele memoriei se incalcisera de-a binelea
iar Ariadna isi ratacise toate drumurile

blestemele s-au infruptat din negura sleita
si cu burdihanele pline au scuipat venin si moarte
toate busolele lumii aratau directia inspre tine
insa asta era degeaba. nu le puteam vedea
cand corbii-mi scosesera ochii imi amintisem ca in
buzunarul inimii purtam doar un one-way-ticket spre cosmar
mai tarziu ghearele lor imi smulgeau bucati din memorie
risipind imaginile cu tine peste intreg prapadul
facand sa ninga in mirare cu fulgi de cenusa
desprinsi din arsura sufletelor noastre

auzeam marsurile de doliu ale fanfarelor
si rotile dricurilor ce purtau ramasitele neinsufletite ale dorintelor
care se indreptau inspre trecuturi incercand sa le invie
mai stiu ca apele incepusera sa curga de-a-ndaratelea
fiindca simteam mangaierile pestilor
trecand peste glezne mintind timpul neintors

luminile patimii isi palpaiau in oranj ultimele zvacniri
iar sufletele carbonizate emanau miros de soarta
intreaga lume s-a schimbat atunci in ziua marii porunci

eu am ramas pe stalpul vremii verde neinmugurita
iar tu ai ramas sa cutreieri lumea orb pe un pegas fara aripi
uneori ii mai aud nechezatul in somn
aducandu-mi aminte ca rostul nostru inca nu s-a-ncheiat

si-astept...


miercuri, 24 august 2011

ploaia care lasa lumea virgina

ploaia de azi a sarutat pamantul cu frenezie
eliberandu-si patima ascunsa-n adanc
ca o tanara in ziua intoarcerii iubitului acasa
dupa ani lungi petrecuti pe un front ucigator

ploaia de astazi s-a descarnat de aer
a inlocuit cu picaturile-i toate golurile vazduhului
alunecand prin varloage pana in rarunchii pamantului
de parca venirea potopului ar fi simtit-o azi mai acut

ploaia de azi a fost ca o fecioara
careia-i e permis sa-si atinga pentru prima oara
cu un sarut de femeie pamantul-mire
avand intinderea verde a campului ca pat nuptial
si nas de cununie intunericul cerului spart de fulgere

ploaia de azi a fost ca o doamna
generoasa pentru un iubit galant si avid
orice frunza lasa sa se prelinga
din ochiul ei lacrimi rotunde
tunetele ei se auzeau ca niste gemete
in asternuturile calde ale padurii

ploaia de azi a fost intruchiparea amantei
ce-si rasfira puhoaiele ca pletele involburate
pe pernele cu miros de fan proaspat cosit
si-si inclesta degetele de apa in palmele batucite ale pamantului
nascand namoluri lunecoase
ascunzandu-si patima de ochii reci si de mania lumii

ploaia de azi
a facut dragoste cu tot pamantul
iar cand a plecat a lasat lumea virgina

sâmbătă, 20 august 2011

pariu pe vesnicie

ne-a aratat lumea cu degetul
si toti s-au indoit de iubirea noastra atunci cand ai plecat

am ramas singura pe un peron unde asteptau iluziile trase de locomotive fara aburi
pierduta in multimea de oameni imbracati in negru
singura sclipire de lumina era semnul mainii tale
fluturand batista ivorie inca imbibata cu mirosul lunii pline
te-am privit cum ti se micsora imaginea
pana ai devenit un punct de reper al memoriei mele

am ajuns acasa mai mult imbrancita de lumea pestrita
ce se holba in acea zi la noi
ca la un spectacol
cu biletele epuizate inainte de a fi scoase la vanzare

casele de pariuri castigau si pierdeau
in functie de poturile aruncate de cei ce se adunasera sa ne vada
unii au pariat pe definitiv altii pe fractiune de secunda
unii pe viata altii pe moarte
pe iubire am pariat doar noi doi
pe iubire si pe durere

vemea se scurge printre pietrele de caldaram
inmuiata in amintirile zilelor fierbinti

de atunci intreaga lume s-a topit
amestecandu-ne
doar noi tacem
nu vom vorbi niciodata despre cat de tare doare iubirea


luni, 15 august 2011

E DEJA MAINE


acum asa vea chef sa hoinaresc pe strazile aproape pustii
sa vad azvarlindu-se o coada de pisica speriata
in spatele unui tomberon
din care sa se auda apoi o miorlaitura inspaimantata
sa-mi iau sandalele in mana
sa rad
sa umblu desculta
si sa-mi amintesc de tinerete
tu sa tii sticla de sampanie inceputa in mana 
si sa bem pe rand din ea
asa fara pahare
nodul cravatei sa-ti atarne lejer pana sub al treilea nasture
si jumatate din camasa sa-ti fe iesita de sub stransoarea curelei
sa te intrebi daca mai avem nevoie de cheile de la masina 
iar eu sa-ti spun ca nu
ca le-am aruncat si asa de pe primul pod
sa ma intrebi daca vreau un taxi sa ne indreptam spre casa
eu sa ma atarn de gatul tau si sa-ti spun razand ca nu
sa colindam asa fara tinta strazile
pana ne apuca rasaritul
mie sa mi se faca frig sub faldurile rochiei de matase 
iar tu sa-mi dai haina ta
sa arat ca o cersetoare la bratul unui gentilom cu moravuri indoielnice
sa-mi dai la o parte parul ratacit de pe frunte
si sa adormim undeva, la un capat de pod
iar soarele sa ne prinda in albastrul zilei noi
pe eticheta sticlei sa staluceasca literele aurii
E DEJA MAINE