ploaia care lasa lumea virgina

ploaia de azi a sarutat pamantul cu frenezie
eliberandu-si patima ascunsa-n adanc
ca o tanara in ziua intoarcerii iubitului acasa
dupa ani lungi petrecuti pe un front ucigator

ploaia de astazi s-a descarnat de aer
a inlocuit cu picaturile-i toate golurile vazduhului
alunecand prin varloage pana in rarunchii pamantului
de parca venirea potopului ar fi simtit-o azi mai acut

ploaia de azi a fost ca o fecioara
careia-i e permis sa-si atinga pentru prima oara
cu un sarut de femeie pamantul-mire
avand intinderea verde a campului ca pat nuptial
si nas de cununie intunericul cerului spart de fulgere

ploaia de azi a fost ca o doamna
generoasa pentru un iubit galant si avid
orice frunza lasa sa se prelinga
din ochiul ei lacrimi rotunde
tunetele ei se auzeau ca niste gemete
in asternuturile calde ale padurii

ploaia de azi a fost intruchiparea amantei
ce-si rasfira puhoaiele ca pletele involburate
pe pernele cu miros de fan proaspat cosit
si-si inclesta degetele de apa in palmele batucite ale pamantului
nascand namoluri lunecoase
ascunzandu-si patima de ochii reci si de mania lumii

ploaia de azi
a facut dragoste cu tot pamantul
iar cand a plecat a lasat lumea virgina