luni, 15 august 2011

E DEJA MAINE


acum asa vea chef sa hoinaresc pe strazile aproape pustii
sa vad azvarlindu-se o coada de pisica speriata
in spatele unui tomberon
din care sa se auda apoi o miorlaitura inspaimantata
sa-mi iau sandalele in mana
sa rad
sa umblu desculta
si sa-mi amintesc de tinerete
tu sa tii sticla de sampanie inceputa in mana 
si sa bem pe rand din ea
asa fara pahare
nodul cravatei sa-ti atarne lejer pana sub al treilea nasture
si jumatate din camasa sa-ti fe iesita de sub stransoarea curelei
sa te intrebi daca mai avem nevoie de cheile de la masina 
iar eu sa-ti spun ca nu
ca le-am aruncat si asa de pe primul pod
sa ma intrebi daca vreau un taxi sa ne indreptam spre casa
eu sa ma atarn de gatul tau si sa-ti spun razand ca nu
sa colindam asa fara tinta strazile
pana ne apuca rasaritul
mie sa mi se faca frig sub faldurile rochiei de matase 
iar tu sa-mi dai haina ta
sa arat ca o cersetoare la bratul unui gentilom cu moravuri indoielnice
sa-mi dai la o parte parul ratacit de pe frunte
si sa adormim undeva, la un capat de pod
iar soarele sa ne prinda in albastrul zilei noi
pe eticheta sticlei sa staluceasca literele aurii
E DEJA MAINE

2 comentarii:

  1. Îţi recomand vechiul pod de la Cernavodă.
    Este o plăcere să mergi desculţă pe el, iar vântul îţi va da la o parte părul rătăcit de pe frunte :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe podul de la Cernavoda am trecut acum vreo trei ani ultima data, Cata. Dar nu pe jos... Poate ca merita, totusi, incercat :-)

    RăspundețiȘtergere

Aici imi puteti scrie ce ganditi. Va rog, simtiti-va liberi...