luni, 23 iulie 2012

intoarcerea viitorului

as sta aici pe banca asta 
pana m-ar napadi iar petalele de flori
sa vad daca voi mai simti gustul fructelor de acum
din visele ce se cladesc fara stirea mea

lipsita de mine sa ratacesc prin vremurile unui viitor
de care nu am sa fiu niciodata constienta
pana el nu va fi devenit trecut
sa ma uit atunci inapoi si sa-mi spun ca stiu ce vreau

si sa imi dau seama ca vreau sa stau azi pe aceasta banca
pana imi vor cadea petale roz la poale

luni, 2 iulie 2012

ruine si adevar

ador ruinele
ador casele vechi, in care nu mai locuieste nimeni
ele ne spun povesti pe care nimeni nu le cunoaste
imi plac peretii cu vopseaua scorojita cu mirosul lor statut
cu barne ce stau sa se rupa si ferestrele napadite de ierburi
obiectele vechi acoperite de colb si paianjeni
si toate cioburile - obiecte odata atat de dragi ale cuiva
purtat pe brate de inger dincolo de lumile noastre
aceste case sunt ca oglinzile ruginite 
in care ti se pare ca iti vezi batranetile


cimitirele le ador deopotriva
nicio poveste nu mai poate fi schimbata odata ajunsa acolo
iar vietile raman ca niste carti scoase de sub tipar
unde deja toate corecturile au fost facute
si nicio propozitie nu mai poate fi schimbata
nicio minciuna nu mai poate spulbera linistea locurilor parasite
poate doar vreun pescarus sa se roteasca ametit deasupra uitarii
dand cu un strigat ascutit de stire
ca acolo a fost odata o viata


n-am inteles niciodata de unde legatura asta intre respect si trecut
poate de-acolo de unde doar privind invers intelegi adevarul


duminică, 10 iunie 2012

Ganduri. Cate unul pe zi, mai multe zile laolalta.

Intre a fi fericit si a fi intelept, majoritatea opteaza pentru fericire. Explicabil: intelepciunea vine odata cu suferinta.


Nevazatorul care se complace in orbire vrea sa-i scoata si vazatorului ochii, pentru a-l convinge ca lumea e asa cum o vede el.


Exista oameni care ajung celebri prin calitati. Si exista oameni care ajung celebri prin penibilitati.


Exista oameni care te inteleg fara sa fie nevoie sa rostesti vreun cuvant. Si exista oameni pentru care poti irosi toate cuvintele lumii iar ei sa nu priceapa nici macar o idee din ce le vorbesti.


In tot ce facem si in tot ce gandim, nu suntem nimic altceva decat imagini perpetuate a ceea ce au fost si inaintasii nostri. Pentru mai multa originalitate, ar trebui sa devenim o alta specie.


De ce fac romanii tot timpul politica? Fiindca un lucru pe care nu-l faci la timp, sau il faci prost, esti nevoit sa-l repeti pana-ti iese!


Exista vieti care se scurg anodine pana la un moment dat. Si exista un moment, un singur moment, care te transforma in erou. Dar asta, numai daca ai stiut sa-ti asumi pana atunci cu demnitate si anonimatul.


Un prieten de nadejde e un om care iti cunoaste toate slabiciunile si nu s-ar gandi niciodata sa le foloseasca impotriva ta.


Trecutul nu se schimba. Se schimba doar perceptia noastra despre el, in functie de experientele care au avut loc in decursul timpului, pornind de la momentul amintit si pana acum si in functie de trairea de moment.


Nu fericirile ne fac sa ne deosebim unii de altii, ci durerile.


Ca sa scrii bine, trebuie sa gandesti bine. Mi-e greu sa cred ca oamenii lipsiti de caracter, etica si patrundere ar putea scrie opere realmente valoroase. Stiu eu, cuvinte potrivite poate da...


N-are rost sa iei in serios ce spune un om care nu se ia pe sine in serios.


Unii scriu cum respira. De acord. Dar unii au si probleme respiratorii.


Da, stiu, artistii dau spectacole. Dar nu oricine se da in spectacol e artist.


Mai mult decat inteligenta am admirat intotdeauna bunul simt. Daca ne gandim, atitudinea justa, demna, este deasupra instruirii. A citi tomuri intregi de carti si a avea o atitudine aroganta si plina de emfaza inseamna ca nu ai reusit sa-ti insusesti nimic din ele si nimic din mersul lumii. Caci, inainte de toate, trebuie sa dai dovada ca ai reusit, prin ce ai citit, sa te educi pe tine.


Copiii inteleg libertatea mai bine decat noi. Pe masura ce crestem, ne faurim propriile custi. Uitam de visele care ne-au dat aripi si devenim puscariasii propriilor temeri. Infrangerea se afla in noi. La fel, libertatea.



miercuri, 6 iunie 2012

Ploaia imi face transfuzii de plumb topit in vene


 Ploaia asta îmi face transfuzii de plumb topit în vene
 Senzațiile mi se coclesc și simt gust de metal
 Aș putea să dorm la trei după amiaza
 Chiar dacă tot universul mi-ar suna cu trâmbițe-n urechi
 
 Am lăsat de ieri la dospit niște gânduri
 Au crescut până au dat afară
 Dar de aluatul lor nu m-am atins
 Or să se usuce așa nescrise
 Cu forma lăsată de căldura neputinței
 
 Astăzi mă întreb de ce nici păsările nu cântă
 Cred că dorm și ele în somnul propriilor pene
 Nici râul nu-și mai cunoaște albia
 Se uită la ea ca și când și-ar târșâi drumul printr-una străină
 
 Îmi pare că aerul s-a lăsat ca un lipici peste lume
 Și-a înlemnit cu el până și surâsul Giocondei

sâmbătă, 2 iunie 2012

Sa traiesti prin tine

Nu stiu cand am atins ultima data cu picioarele
Pamantul
Aici lumea e altfel
Si aerul e spalat de toate nenorocirile.
De unde atata usurare, de unde atata usurinta?
Mi se parea ca am murit demult
Si spiritul meu se ridica la ceruri
Dar acele ceruri nu erau decat o alta lume
O lume perfecta
Era idealul pe care-l visam in taina de atata amar de vreme.

Mi s-a parut mereu ca traiesc o viata care nu era a mea
Pana acum.
Acum am gasit linistea.
Mi se parea ca stau incovoiata,
Adunata intr-o carapace infiorator de mica
Si oasele sternului incepusera sa mi scofalceasca
Apasand pe plamani,
Inabusindu-ma.

In toata acea vreme in care asteptam sa mi se deschida carapacea
Am invatat a ma cunoaste pe mine,
A ma indura asa cum sunt:
Speriata, mica si calcata.
Dar, in mine, in rastimpurile de liniste, se nasteau idei
Care nu semanau cu ale nimanui.

Ma izbeam zilnic de platitudinile unor indivizi,
Zilnic am simtit cuie de zbierete strapungandu-mi urechile
Si tot zilnic simteam cum cineva, nevazut si nestiut,
Incerca sa ma ucida.
Si "Sa taci!" auzeam.


Stiam ca nu sunt pisica
Si ca nu am cum sa am noua vieti
Dar e ciudat cum poti sa simti intr-o zi ca mori
Si cum intelegi, de fapt, ca traiesti simplu:
Prin tine.

joi, 24 mai 2012

Fascicole de viata

M-am inchis in linistile mele
Si-am inchis obloanele gandurilor de afara.
Un pahar de Chardonnay sta jumatate golit
Pe masa.

Ma gandesc la laurii lumii.
La orgolii,
La maretii,
La adevaruri si neadevaruri.

Cioburile unora sclipesc in soarele amiezii lumii,
Dar nu sunt lampi, nu aduc cu ele lumina.
Sunt acolo doar pentru a arata ca viata vine din alta parte.

Din partile de unde vine viata vin prea putini oameni
Majoritatea vin din campuri imense de sticla sclipitoare
Sunt doar niste prisme ce rasfrang fascicole in lumea lor.

Mi-ar placea sa fim noi cei ce aprindem viata,
Cei ce aprindem gandul,
Cei ce aprindem trairea.
Haide sa fim noi aceia!

Ei stau aliniati ca un pluton la executie in fata tirului vietii
Si nu misca.
Se mint ca lumea va fi mai buna maine
Si mai buna poimaine
Iar raspoimaine - un ideal!

Traiesc murind mereu.
Respira doar.
Sunt plante ce-mpanzesc intregul mapamond,
Visandu-se giganti

Spune-mi: daca ti-as da azi din caldura mea
Te-ai aprinde maine
Ca sa incalzesti lumea?

luni, 9 ianuarie 2012

cuvantul din montura de 24 K

mi-e dor sa-mi gasesc cuvintele adunate in jurul sufletului
tinandu-mi de cald
pamantul se roteste atat de repede
incat mi le imprastie in cele patru vanturi
noaptea visez ca se strang toate pe langa mine
si ma invesmanteaza
lumina lor diamantina imi deschide bezna noptii
simbolurile mele arata ca niste nestemate inca nebatute in aur
iar stralucirea lor nu o vad decat eu

in rastimpuri ratacesc cate unii prin visurile mele
si ma trezesc cu ei alaturi de mine

intr-o zi cineva mi-a apucat un gand si mi l-a cercetat cu atentie
de parca ar fi gasit vreo relicva
m-a intrebat daca locul poate fi vizitat mai des
si altcandva decat in clipele noptii
nici acum nu stiu de ce nu i-am raspuns
a plecat
de atunci nu l-am mai vazut
dar am auzit ca in fiecare zi
un ins cu o fata nedefinita
imi pazeste indeaproape respiratiile
ca nu cumva intr-o zi
odata cu vreun oftat
sa scap printre buze
piatra pe care o asteapta
sa o aseze in montura