Ploaia imi face transfuzii de plumb topit in vene

 Ploaia asta îmi face transfuzii de plumb topit în vene
 Senzațiile mi se coclesc și simt gust de metal
 Aș putea să dorm la trei după amiaza
 Chiar dacă tot universul mi-ar suna cu trâmbițe-n urechi
 
 Am lăsat de ieri la dospit niște gânduri
 Au crescut până au dat afară
 Dar de aluatul lor nu m-am atins
 Or să se usuce așa nescrise
 Cu forma lăsată de căldura neputinței
 
 Astăzi mă întreb de ce nici păsările nu cântă
 Cred că dorm și ele în somnul propriilor pene
 Nici râul nu-și mai cunoaște albia
 Se uită la ea ca și când și-ar târșâi drumul printr-una străină
 
 Îmi pare că aerul s-a lăsat ca un lipici peste lume
 Și-a înlemnit cu el până și surâsul Giocondei