duminică, 10 iunie 2012

Ganduri. Cate unul pe zi, mai multe zile laolalta.

Intre a fi fericit si a fi intelept, majoritatea opteaza pentru fericire. Explicabil: intelepciunea vine odata cu suferinta.


Nevazatorul care se complace in orbire vrea sa-i scoata si vazatorului ochii, pentru a-l convinge ca lumea e asa cum o vede el.


Exista oameni care ajung celebri prin calitati. Si exista oameni care ajung celebri prin penibilitati.


Exista oameni care te inteleg fara sa fie nevoie sa rostesti vreun cuvant. Si exista oameni pentru care poti irosi toate cuvintele lumii iar ei sa nu priceapa nici macar o idee din ce le vorbesti.


In tot ce facem si in tot ce gandim, nu suntem nimic altceva decat imagini perpetuate a ceea ce au fost si inaintasii nostri. Pentru mai multa originalitate, ar trebui sa devenim o alta specie.


De ce fac romanii tot timpul politica? Fiindca un lucru pe care nu-l faci la timp, sau il faci prost, esti nevoit sa-l repeti pana-ti iese!


Exista vieti care se scurg anodine pana la un moment dat. Si exista un moment, un singur moment, care te transforma in erou. Dar asta, numai daca ai stiut sa-ti asumi pana atunci cu demnitate si anonimatul.


Un prieten de nadejde e un om care iti cunoaste toate slabiciunile si nu s-ar gandi niciodata sa le foloseasca impotriva ta.


Trecutul nu se schimba. Se schimba doar perceptia noastra despre el, in functie de experientele care au avut loc in decursul timpului, pornind de la momentul amintit si pana acum si in functie de trairea de moment.


Nu fericirile ne fac sa ne deosebim unii de altii, ci durerile.


Ca sa scrii bine, trebuie sa gandesti bine. Mi-e greu sa cred ca oamenii lipsiti de caracter, etica si patrundere ar putea scrie opere realmente valoroase. Stiu eu, cuvinte potrivite poate da...


N-are rost sa iei in serios ce spune un om care nu se ia pe sine in serios.


Unii scriu cum respira. De acord. Dar unii au si probleme respiratorii.


Da, stiu, artistii dau spectacole. Dar nu oricine se da in spectacol e artist.


Mai mult decat inteligenta am admirat intotdeauna bunul simt. Daca ne gandim, atitudinea justa, demna, este deasupra instruirii. A citi tomuri intregi de carti si a avea o atitudine aroganta si plina de emfaza inseamna ca nu ai reusit sa-ti insusesti nimic din ele si nimic din mersul lumii. Caci, inainte de toate, trebuie sa dai dovada ca ai reusit, prin ce ai citit, sa te educi pe tine.


Copiii inteleg libertatea mai bine decat noi. Pe masura ce crestem, ne faurim propriile custi. Uitam de visele care ne-au dat aripi si devenim puscariasii propriilor temeri. Infrangerea se afla in noi. La fel, libertatea.



miercuri, 6 iunie 2012

Ploaia imi face transfuzii de plumb topit in vene


 Ploaia asta îmi face transfuzii de plumb topit în vene
 Senzațiile mi se coclesc și simt gust de metal
 Aș putea să dorm la trei după amiaza
 Chiar dacă tot universul mi-ar suna cu trâmbițe-n urechi
 
 Am lăsat de ieri la dospit niște gânduri
 Au crescut până au dat afară
 Dar de aluatul lor nu m-am atins
 Or să se usuce așa nescrise
 Cu forma lăsată de căldura neputinței
 
 Astăzi mă întreb de ce nici păsările nu cântă
 Cred că dorm și ele în somnul propriilor pene
 Nici râul nu-și mai cunoaște albia
 Se uită la ea ca și când și-ar târșâi drumul printr-una străină
 
 Îmi pare că aerul s-a lăsat ca un lipici peste lume
 Și-a înlemnit cu el până și surâsul Giocondei

sâmbătă, 2 iunie 2012

Sa traiesti prin tine

Nu stiu cand am atins ultima data cu picioarele
Pamantul
Aici lumea e altfel
Si aerul e spalat de toate nenorocirile.
De unde atata usurare, de unde atata usurinta?
Mi se parea ca am murit demult
Si spiritul meu se ridica la ceruri
Dar acele ceruri nu erau decat o alta lume
O lume perfecta
Era idealul pe care-l visam in taina de atata amar de vreme.

Mi s-a parut mereu ca traiesc o viata care nu era a mea
Pana acum.
Acum am gasit linistea.
Mi se parea ca stau incovoiata,
Adunata intr-o carapace infiorator de mica
Si oasele sternului incepusera sa mi scofalceasca
Apasand pe plamani,
Inabusindu-ma.

In toata acea vreme in care asteptam sa mi se deschida carapacea
Am invatat a ma cunoaste pe mine,
A ma indura asa cum sunt:
Speriata, mica si calcata.
Dar, in mine, in rastimpurile de liniste, se nasteau idei
Care nu semanau cu ale nimanui.

Ma izbeam zilnic de platitudinile unor indivizi,
Zilnic am simtit cuie de zbierete strapungandu-mi urechile
Si tot zilnic simteam cum cineva, nevazut si nestiut,
Incerca sa ma ucida.
Si "Sa taci!" auzeam.


Stiam ca nu sunt pisica
Si ca nu am cum sa am noua vieti
Dar e ciudat cum poti sa simti intr-o zi ca mori
Si cum intelegi, de fapt, ca traiesti simplu:
Prin tine.