ador casele vechi, in care nu mai locuieste nimeni
ele ne spun povesti pe care nimeni nu le cunoaste
imi plac peretii cu vopseaua scorojita cu mirosul lor statut
cu barne ce stau sa se rupa si ferestrele napadite de ierburi
obiectele vechi acoperite de colb si paianjeni
si toate cioburile - obiecte odata atat de dragi ale cuiva
purtat pe brate de inger dincolo de lumile noastre
aceste case sunt ca oglinzile ruginite
in care ti se pare ca iti vezi batranetile
cimitirele le ador deopotriva
nicio poveste nu mai poate fi schimbata odata ajunsa acolo
iar vietile raman ca niste carti scoase de sub tipar
unde deja toate corecturile au fost facute
si nicio propozitie nu mai poate fi schimbata
nicio minciuna nu mai poate spulbera linistea locurilor parasite
poate doar vreun pescarus sa se roteasca ametit deasupra uitarii
dand cu un strigat ascutit de stire
ca acolo a fost odata o viata
n-am inteles niciodata de unde legatura asta intre respect si trecut
poate de-acolo de unde doar privind invers intelegi adevarul
Postări
multe case vechi au multa suferinta si tristete ingropata in ziduri ...; unii pot citi povestea lor dar este greu sa spui, ador!
RăspundețiȘtergereseradevise: multumesc pt semnul de citire.
RăspundețiȘtergereun gand bun!