sâmbătă, 10 decembrie 2011

Partaj inechitabil

Soarele se impartise in mici patrate,
de parca s-ar fi cernut printr-o sita deasa
si incepu sa cada pe pamant
precum un zahar deasupra unei prajituri imense,
caramelizand si ultimul cotlon de viata.

Aerul se impartise in mod egal vietuitoarelor,
neintreband pe nimeni de e insecta sau mamut,
daca-i e prea putin sau daca-i prisoseste.

Doar speranta se incapatanase in distribuirea ei,
sfarmandu-se in mod inegal,
sfidand parca orice lege a noii ordini.

Asa se face ca eu ramasesem cu atata speranta
incat sa ajunga pentru o omenire intreaga plus cincizeci la suta,
obligandu-te pe tine, in acest fel, sa ramai doar cu iubirea mea.
Intreaga.

4 comentarii:

  1. Multumesc, Mihai!
    O duminica frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  2. ARIPI FRâNTE

    Un morman de aripi frânte
    Ale lor si ale tale
    Rautati, terori si spaime
    Aripa frânta, ce doare.

    Un morman de aripi frânte
    Creste, este tot mai mare
    Înca o aripa frânta
    Trosnet greu. Si ea te doare.

    Scrisa prin 2006

    RăspundețiȘtergere
  3. uneori tocmai aripile frante ne inalta zborul. depinde doar de cat suflet punem in drum...

    RăspundețiȘtergere

Aici imi puteti scrie ce ganditi. Va rog, simtiti-va liberi...