In vremea in care eram vecina cu poezia
Veneau versurile si-mi bateau cu degetele-n geam
Dimineata ne mancam briosele cu dulceata impreuna
Ne imparteam ceasca de cafea pe guri: una mie, una ei
Iar dupa masa obisnuiam sa facem lungi plimbari prin sentimente
Niciodata nu-mi amintesc sa fi fost cu adevarat suparata pe mine
Asa imi zicea atunci...
Asa mi-a zis si ieri, cand am intalnit-o in statia de visuri
Vroia sa ia de la ghiseu un bilet spre Eden
Am intrebat-o speriata daca vrea sa moara
- Nu - mi-a raspuns ea. Vroiam doar sa vad daca ti-am lipsit.
In dimineata asta mi-am baut din nou cafeaua la masa cu poezia.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Cochetam si eu cu poezia, dar sa vedeti ce am patit:
RăspundețiȘtergerePloua. Muza-mi mofturoasa
Cazut-a-n melancolie
Vrea s-o chem si sa m-alunge
Deci, curtata vrea sa fie!
Atunci m-am intrebat: Cine m-a pus s-o reprimesc?
PS Muza mea era antitutun, anticafea, anti!
Simpatica muza, Mihai! Dar poate un suc de portocale tot n-ar fi refuzat... Sau poate o sampanie Veuve Clicquot?...
RăspundețiȘtergereO zi faina!
Sorina,
RăspundețiȘtergereNu te-am mai văzut de multă vreme..
M-a chemat poezia!
Sincer sa fiu, era o muza nesuferita. Venea numai in momente nepotrivite si, daca nu o bagam in seama imediat, se bosumfla si facea scandal.
RăspundețiȘtergereGina, asa e, am lipsit cam mult de pe aici si sunt si eu bucuroasa sa te revad. Viata iti mai arata si alte prioritati si e si normal s-o lasam sa-si ceara ordinea. Sper sa am de acum inainte mai mult timp sa mai scriu si pe aici cate ceva.
RăspundețiȘtergereMihai, atunci bine ai procedat cu ea! Da´ ce? Sa fie numai dupa capul ei?!? ;-) :-)