miercuri, 30 martie 2011

...ci drumul insusi...

te-am intalnit la colt de viata
acolo unde trecutul se-mbina cu necunoscutul
stateai rezemat linistit cu cotul de lumina gandurilor
si priveai tacut in rascruce
ti-ai stins tigara cu un gest plictisit aproape absent

era firesc sa te-ntalnesc
nu stiu de ce
nu m-am mirat
era ca si cand cineva mi-ar fi spus sa merg acolo
sa te gasesc

plec impreuna cu tine
mai departe
un drum desi necunoscut
totusi fara teama

e ceva acolo in tine in drum in toate
care ma fac sa ma simt
ca asta-i rostul meu de cand e lumea

si nu capatul drumului era telul
ci drumul insusi...


4 comentarii:

  1. Nimic nu este întâmplător în viaţă, inclusiv drumul pe care ni-l alegem.

    RăspundețiȘtergere
  2. da, cristi, asa e, cu toate ca uneori alegerile le facem aproape inconstient, de acolo mirarea...

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos, limpede, deschis ca o carte-
    ”era firesc sa te-ntalnesc
    nu stiu de ce
    nu m-am mirat
    era ca si cand cineva mi-ar fi spus sa merg acolo
    sa te gasesc”!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc, Gina!
    Ganduri bune tie!

    RăspundețiȘtergere

Aici imi puteti scrie ce ganditi. Va rog, simtiti-va liberi...