marți, 1 martie 2011

Iubiri neconditionate

"Ma lasi sa-ti povestesc? Nu ma intrerupi?"

Asez un deget incet pe buzele lui si incep sa-i vorbesc...

"Ti-amintesti cand te imbracam cu visurile mele, ca sa nu tremuri de singuratate, ca de frig, cand te incalzeam in soapte? Vioara aceea coborata din secolul trecut isi lasa arcusul sa alunece pe corzile-i aproape umede din cauza cetii. Stiu ca nu te asteptai ca sufletul meu sa-ti arunce aburi calzi si nici ca inima mea sa-ti bata tie in palma. Sanul mi-era rotund, asteptand ca mirarea ta sa se lumineze."

"De ce nu ai venit la mine?" te intrebam... "Era prea multa ceata, nu am inteles pe unde trebuie sa merg. Alergam ca un zalud...Credeam ca nici nu vrei sa te ajung...". Si te-am crezut. Fiindca stiam ca atunci nu cunosteai drumul spre minunea din mine...
"Te-ai speriat? Te-am speriat eu?" - râd. "Da. M-ai speriat. Nu mai stiam cine esti...". "E vina mea, trebuia sa te previn, eu nu stiu sa ma stapanesc, sunt o furtuna". "Nn-nuuu, nu cred, mai degraba un cataclism. O furtuna o vezi venind, cataclismul te ia pe nepregatite." Am ras. Asa era...

"Stii, e aproape un an de atunci, mai sunt cateva luni... Stii de cate ori m-am gandit la tine?"
"Nu stiu..."
"In fiecare seara, in fiecare zi..."
"Vorbesti serios?"
"Te-am mintit eu vreodata?"
Vadit incurcat, ingaima: " Nu mai reuseam sa precizez momentele de sinceritate. M-ai bulversat prin existenta ta intr-atata, incat nu credeam ca poate exista cineva care sa iubeasca in acest mod. Credeam ca astfel de iubiri nu exista, ca sunt doar in carti, in filme, sunt fictiune..."
"Si-acum?"
"Daca voi inchide ochii si-i voi redeschide brusc de cateva ori iar tu vei fi tot aici, am sa cred!"
Am râs...

Il priveam cum el, un barbat ce se apropia de 40 de ani, divortat, inca nu a fost niciodata iubit intr-un asa mod... Era incredibil pentru el.

"Stii, femeile pe care le-am cunoscut eu pana acum se uitau la masina pe care o conduc, la pozitia mea sociala, la contul din banca..."

Am râs brusc, necontrolat, fara intentie sa-l jignesc: "Omule, tu nu ai fost iubit niciodata!"
"Poate de mama... asa...neconditionat..."

"Nu-i nimic, inveti acum. Ai rabdare sa te invat?"
"O viata! O viata....!"

11 comentarii:

  1. Foarte frumos, naturaletea lor mi-a placut cel mai mult :)
    Sa ai o primavara minunata!

    RăspundețiȘtergere
  2. Teo, esti un delicat si un atent, ca intotdeauna...
    Multumesc!

    O primavara minunata si tie...

    PS
    Uite, dupa o pauza atat de indelungata, am revenit...

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc, Mada!
    O primavara minunata si tie!

    RăspundețiȘtergere
  4. La un moment dat se va plictisi...
    Primăvară liniştită, cu nuanţe de culori pe placul tău, Sorina.

    RăspundețiȘtergere
  5. Bine ai revenit printre noi! Cred ca revenirea ta in blogosfera este ca un martisor pentru doamnele si domnisoarele care-ti pasesc pragul ...virtual.
    Sa ai o primavara minunata, cu bucurii si vesti bune!

    RăspundețiȘtergere
  6. Catalin, desi amuzant comentariul tau, e perfect adevarat. E, ca orice lucru in viata, cu tais dublu... Asa e... :-)

    Gabi imi fac bine cuvintele tale, sa stiu ca prezenta mea se resimte ca un cadou pentru anumite persoane. Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  7. La mulţi ani!

    http://www.youtube.com/watch?v=olLiZukIe2Q&NR=1

    RăspundețiȘtergere
  8. Multumesc mult, Ottilia! La multi ani si tie si o primavara minunata!

    RăspundețiȘtergere
  9. @Sorina, superba postarea.

    @Catalin, despre plictiseala, este o "self fulfilling prophecy". Cand te astepti la ea se va intampla in mod cert.

    RăspundețiȘtergere
  10. Marius, multumesc! Fii binevenit, ori de cate ori doresti!

    RăspundețiȘtergere

Aici imi puteti scrie ce ganditi. Va rog, simtiti-va liberi...