Poem domestic

astazi te-am cautat in fiecare litera citita
sperand ca te gasesc acolo, ascuns dupa negrul de smoala
ce-mi impestrita ecranul.

te-am cautat in sertarul de tacamuri
ma gandeam ca te-ai ascuns intre furculite si lingurite,
dar n-a fost acolo nici macar un varf de cutit,
o firimitura din tine...

te-am cautat azi in cutia de detergent,
in rufe, si nici acolo nu erai. ma gandeam ca,
daca te gasesc, sa te agat in soare cu o clama
si sa te las un pic in bataia vantului de sfarsit de martie,
apoi sa te intreb: iti place cum miroase vantul?
simti parfumul zambilelor crescandu-ti in plamani,  in vene?

dar tu nu ai fost astazi nici printre rufele mele,
nici printre farfuriile mele,
nici pe balcon
si nici printre litere.

si nu ai fost, pentru ca drumurile ti-au purtat pasii departe,
pentru ca soarele nu l-ai vazut astazi decat ca umbra a propriilor pasi,
pentru ca treburile iti stateau legate de gat
precum bilele de otel de picioarele detinutilor.

iar in memoria ta nu am fost azi decat o holograma uitata,
pusa deoparte, in geanta diplomat,
pe care o vei putea utiliza candva, mai tarziu,
in speranta ca nu se va strica nimic din consistenta initiala...
si stiu ca azi, pentru tine, eu eram...
exact la fel ca o conserva...