Pe furis in gandurile altuia

Uneori imi vine sa-mi iau liber cate o zi de la viata
si sa plec in viata altcuiva.
Sa ma asez pe malurile gandului sau
si ma ma uit 
cum ii curge ratiunea printre sentimente.
Sa vad cum zambesc apele dulci ale amintirilor
de dupa colturile zilei de azi,
trisand, 
cand cel ce le stapaneste nu le vede -
aidoma copilului ce face vreo nazbatie.
Sa ma ascund in durerea lui
si sa i-o alin, fara sa stie,
sa se trezeasca dimineata
doar cu un soare mare, rotund, pe fata
si ziua urmatoare sa dispar,
fara ca el sa stie macar ca am fost acolo.

Spune-mi, daca m-as furisa asa in gandurile tale
si ai afla,
m-ai certa?