luni, 13 martie 2017

Amintiri pierdute

Nu ți-am mai spus
De mult timp
Ca te iubesc
Am uitat și culoarea pielii tale
În soare
Am uitat glasul tău
Atunci când proiectam viitorul
Care nu avea să existe niciodată
Am uitat zâmbetul tău șters
După o zi ca oricare alta
Râsul tău cald și sonor
Ce plesnea de fericire din cele
mai neînsemnate nimicuri
Gândurile noastre rostite cu un curaj
Aproape prostesc
Ca și când am fi avut
Zece vieți la dispoziție
Chitara ta
Și pianul
La care te întorceai
Căutându-ți sufletul pierdut
Prietenele ma întrebau nedumerite
Cat timp voi pierde în preajmă-ți
Zicându-i că ar trebui
Să îmi planific altfel viitorul
Ele nu au înțeles
Că viata nu e decât o improvizație
Intre naștere și moarte.
Sorina Ivascu, 03.03.2017

2 comentarii:

  1. ...abstractizând, iubirea ar fi o improvizație. ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E. Nu stim dinainte cum va fi. E ca jazzul, o canti dupa sentimentul de moment. Poate iese misto :-)

      Ștergere

Aici imi puteti scrie ce ganditi. Va rog, simtiti-va liberi...