Soarele apusese demult si o dâra rosietica inca mai invaluia marginea olanelor caselor indepartate. Pâlcurile de pomi se unduiau incet. Parca se miscau dupa o muzica necunscuta, mângâind confuz intunericul boltei. Varfurile copacilor pareau ingemanate cu vazduhul, crengile lor se imbratisau cu cerul, nascand un sentiment de incredere si taina.
- Vii sa manaci? - se aude un glas masculin, calm, ce pornea de undeva din spate, insa din apropiere.
Sillueta ei se distingea ca boarea unei naluci, in apropierea apei. Chircita, intr-o pozitie aproape fetala, cu genunchii la gura, imbratisati, privea intinderea linistita si in rastimpuri lucitoare, a lacului.
Isi propusesera sa poposeasca aici doar trei zile. Le era de ajuns, se gandeau ei, pentru a se regasi pe sine si pentru a uita pentru o clipa tumultul vietii si al obligatiilor. Erau aici doar pentru ei.
- Nu. Multumesc, nu mi-e foame.
Apoi, dupa o scurta pauza:
- Dar ai putea sa aduci vinul care a mai ramas in sticla.
Apoi, dupa o scurta pauza:
- Dar ai putea sa aduci vinul care a mai ramas in sticla.
O usa scartai si niste pasi se auzeau apropiindu-se.
- Uite!
El ii intinsese paharul cu un gest domol. Ea isi scoase mana din maneca cealalta, pe unde-si impreunase bratele, si prinse paharul.
- Hai, stai jos! - il indemna ea.
- Nu ti-e rece? Stai aici de aproape o ora.
- Nu. Admiram lacul, cerul, ascultam linistea.
El ii intinsese paharul cu un gest domol. Ea isi scoase mana din maneca cealalta, pe unde-si impreunase bratele, si prinse paharul.
- Hai, stai jos! - il indemna ea.
- Nu ti-e rece? Stai aici de aproape o ora.
- Nu. Admiram lacul, cerul, ascultam linistea.
El se aplecase langa ea, asezandu-se foarte aproape. Ar fi putut parea ca s-ar fi atins, distanta era doar o parere.
Isi auzeau respiratiile amandoi, isi simteau unul altuia freamatul, fara sa rosteasca vreo vorba. Amandoi priveau in zare, puncte nedefinite, neclare, imprecise, fiecare cu propriul pahar de vin in mana si cu propriile ganduri. Fara sa spuna nimic. Inmarmurirea aceea avea un aer straniu. Era ciudat cum nu se atingeau, dar aerul din jurul lor dadea o singura impresie, cea de unitate. Acum ii invaluia pe amandoi aceeasi lumina, nu stiu de unde izvorata.
Se spune ca gandurile emit anumite frecvente. Si in mod cert este asa. In jurul lor era liniste, caldura, iar lucrurile pareau luminate.
...
- Ma simti?
Isi auzeau respiratiile amandoi, isi simteau unul altuia freamatul, fara sa rosteasca vreo vorba. Amandoi priveau in zare, puncte nedefinite, neclare, imprecise, fiecare cu propriul pahar de vin in mana si cu propriile ganduri. Fara sa spuna nimic. Inmarmurirea aceea avea un aer straniu. Era ciudat cum nu se atingeau, dar aerul din jurul lor dadea o singura impresie, cea de unitate. Acum ii invaluia pe amandoi aceeasi lumina, nu stiu de unde izvorata.
Se spune ca gandurile emit anumite frecvente. Si in mod cert este asa. In jurul lor era liniste, caldura, iar lucrurile pareau luminate.
...
- Ma simti?
Sorina Ivascu, 11.03.2017
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aici imi puteti scrie ce ganditi. Va rog, simtiti-va liberi...