joi, 10 martie 2011
De ce-i copleseste pe muritori iubirea?
Am tacut si-ti calc pe ganduri ca pe ace. Fiesce gand al tai ma taie si-mi sfarteca pielea la sange. Din rani curge asteptare inchegata, sleita de puteri. Gandurile de pana acum mi-au paralizat miscarile la fel ca o otrava lasata de paianjenii Atrax Robustus, chiar daca pamanturile Australiei nu le-am calcat pana acum niciodata. Si nu are importanta nici ca tu nu esti nascut sub zodia scorpionului, te-ai transformat tu intr-atata in taratoarea prea-temuta, incat nici groaza Cleopatrei nu mi se mai pare mare.
Stii, tu nu trebuie sa-mi ascunzi scorpioni sub asternut pentru a ma ucide. Lasa doar sa salasluiasca acolo uitarea ta si tesuturile mele vor incepe sa devina imobile, inima imi va bate din ce in ce mai incet, plamanii nu vor mai simti nevoia de aer iar sufletul isi va gasi, dupa vremea sa de poposire, poarta de eliberare. Caci, cui ii mai trebuie un trup fara iubire? Uitarea ta ma transforma in hoit, gandurile-mi putrezesc precum frunzele moarte, infundate in baltoace iar dorintele se transforma in catran. M-ai intunecat, tu, ce reusesti sa transformi intreaga-mi viata in eclipsa, ascunzandu-te dupa planeta Tacerii, planeta fara inele, caci, daca ai fi avut, mi-ai fi dat si mie unul... Asa, sunt pedepsita sa astept veacuri aglomerarile de dorinte nebuloase incercuindu-ti fiinta, nestiind taina catalizarii, nestiind niciun substitut care sa ma ajute sa urgentez reactiile.
De ce-i copleseste pe muritori iubirea? Poti tu sa-mi raspunzi?
Stii, tu nu trebuie sa-mi ascunzi scorpioni sub asternut pentru a ma ucide. Lasa doar sa salasluiasca acolo uitarea ta si tesuturile mele vor incepe sa devina imobile, inima imi va bate din ce in ce mai incet, plamanii nu vor mai simti nevoia de aer iar sufletul isi va gasi, dupa vremea sa de poposire, poarta de eliberare. Caci, cui ii mai trebuie un trup fara iubire? Uitarea ta ma transforma in hoit, gandurile-mi putrezesc precum frunzele moarte, infundate in baltoace iar dorintele se transforma in catran. M-ai intunecat, tu, ce reusesti sa transformi intreaga-mi viata in eclipsa, ascunzandu-te dupa planeta Tacerii, planeta fara inele, caci, daca ai fi avut, mi-ai fi dat si mie unul... Asa, sunt pedepsita sa astept veacuri aglomerarile de dorinte nebuloase incercuindu-ti fiinta, nestiind taina catalizarii, nestiind niciun substitut care sa ma ajute sa urgentez reactiile.
De ce-i copleseste pe muritori iubirea? Poti tu sa-mi raspunzi?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
depinde cum e iubirea aia
RăspundețiȘtergereunica, la fel ca orice alta iubire, mada! iti amintesti tu sa fi iubit doi oameni in acelasi mod? :-)
RăspundețiȘtergeresa ai parte de dragoste!
Nu există leacuri din afară, Sorina..
RăspundețiȘtergereA VENIT PRIMĂVARA!!!
Ba, exista leacuri din afara: PRIMAVARA! ;-)
RăspundețiȘtergereMultumesc, Gina, de trecere.
O duminica frumoasa sa ai!
Imi place blogul tau. Felicitari! :)
RăspundețiȘtergereMultumesc, Cristi! Ma bucur :-)
RăspundețiȘtergereFii binevenit, ori de cate ori doresti!
Draga mea Sorina! Nici nu iti poti imgina cit de dor imi era sa citesc ceva cu adevarat profund si frumos! De multe ori simteam nevoia sa pun mana pe stilou si sa-mi scriu gindurile ( uneori atat de multe incat ar fi trebuit sa scriu un roman intreg) si totusi nu am avut puterea sa o fac. Imi place nespus de mult ce ai scris! Te pup, Rodi
RăspundețiȘtergereRodi? Rodi Benescu? Ce ma bucur! Nu stiu cum ai ajuns la blogul meu... Prin Facebook? Nu am mai atasat acolo nimic, de multa vreme. Nu prea mai am timp sa scriu, cu copilasul asta al meu, care, pe masura ce creste, tot mai mult ma solicita.
RăspundețiȘtergereDar am promis ca ma voi reintoarce sa scriu, ori de cate ori voi gasi timp.
Ma bucur ca iti plac gandurile mele, sunt farame din mine, pe care, uneori le materializez in cuvinte...
Te astept oricand, cand ai tu timp.
Te pup si poate ne vedem acasa, daca se va nimeri sa fim in tara amandoua in acelasi timp.
Majoritatea muritorilor, stapaniti de indoiala, egoism sau teama, cauta doar tihna si placerea dragostei, asumandu-si doar incununarile iubirii, nu si crucificarile ei. Un mare ganditor spunea despre iubire, ca aceasta, precum ne face sa crestem mult mai repede si imbatati de fericire, tot asa, ea trebuie sa ne si reteze uscaciunile si sa ne distruga cat mai repede rautatile si egoismul. Iata de ce-i copleseste pe muritori iubirea...
RăspundețiȘtergereA, si am uitat. Am observat ca un laitmotiv in ultimele tale ganduri, cercul. Simbol al nesfarsitului infinit. Iti impartasesc simple si scurte versuri scrise candva...
RăspundețiȘtergereCercul fără sfârşit
Atârn plăceri
în sfârc încremenit,
În coadă de cometă
sunt solitar meteorit,
Apropie-te iubito,
să-ţi dăruiesc
cercul fără sfârşit!
@ scorpion: frumos corolar ai gasit scrierii mele! multumesc mult!
RăspundețiȘtergeresi m-ai luat prin surprindere cu cu cercul fara sfarsit. am sa-ti fac o trimitere la o alta postare de a mea, de anul trecut, fiindca mi-a amintit de ea, prin cerc...
http://sorina2511.blogspot.com/2010/03/acum-ma-vei-strivi.html
by the way: scorpion, esti un fosrte bun observator!
RăspundețiȘtergeredeci, am gasit cine se ascunde in spatele "scorpionului" - adisandu este semnatura sub care regasisem in articolul "despre iubire" ceea ce-mi scrisesesi mai sus.
RăspundețiȘtergerealexandru, iti multumesc!
... si apreciez ceea ce faci, lucrurile care te preocupa....
draga sorina, adisandu de la... adrian sandu :)
RăspundețiȘtergereasa, pentru viitor... ;)
PS: nu stiu daca exista pentru blogspot, ar trebui sa fie totusi, un tool care sa permita celor care comenteaza sa fie anuntati atunci cand apar comentarii noi. nu stiam ca ai raspuns comentariilor mele :( pentru o comunicare mai fluida in viitor ... :(
multumesc, adi sandu! :-)
RăspundețiȘtergeredin acest motiv am ales verificarea comentariilor, pt ca altfel mi-ar fi scapat...
dar acum stim: ne intoarcem pe blogul/postul unde am lasat comentarii... :-)
mda, pacat... ar fi fost totusi util sa fim anuntati pe mail cand apar noi comentarii. blogul tau l-am retinut, dar daca trebuie sa-mi amintesc toate articolele la care am comentat, mai greu. oricum, o sa te mai rasfoiesc, pentru ca trezesti senzatii puternice in cititor. auf wiedersehen polyhymnia!
RăspundețiȘtergereok. era util sa stim cand apar comentarii noi. asta e. o sa te mai rasfoiesc din cand in cand, pentru ca trezesti senzatii puternice in cititor. auf wiedersehen polihimnia!
RăspundețiȘtergereMultumesc, Adi, ca ma compari cu una dintre cele noua muze, fiice a lui Zeus si , mai ales, cu una serioasa, ganditoare. Si-mi place cand spui ca trezesc senzatii puternice in cititor. Dar eu nu fac decat sa redau bucatele din senzatiile care ma insufletesc. Daca ce apare aici e frant si diluat, iti dai seama ce navalnic este ceea ce are loc in mine! Poate nu toti ar face fata unor astfel de tempeste, dar eu m-am obisnuit.
RăspundețiȘtergere