miercuri, 22 iunie 2011
iertarea pacatelor
ne-am ingropat durerile ca pe niste cadavre
lasand fericirea sa strajuiasca mormantul
ne-am intors fata de la rau ignorandu-l
credeam ca suprimam raul
astfel oprind durerea
dar vin zile in care trecutul nu tace
vorbeste prin toti porii transpirand dovezi
aducerile-aminte ne-arunca-n genunchi
iar durerile invie din nou
nu putem cere vieti de-mprumut
in care straiele sa fie albe si roz
si nici sa carpim gaurile sufletului
cu ata iertarii nu putem
caci nu avem ce ierta
am putea cel mult sa ne iertam nasterea
prin pacatul suprem
iubirea
lasand fericirea sa strajuiasca mormantul
ne-am intors fata de la rau ignorandu-l
credeam ca suprimam raul
astfel oprind durerea
dar vin zile in care trecutul nu tace
vorbeste prin toti porii transpirand dovezi
aducerile-aminte ne-arunca-n genunchi
iar durerile invie din nou
nu putem cere vieti de-mprumut
in care straiele sa fie albe si roz
si nici sa carpim gaurile sufletului
cu ata iertarii nu putem
caci nu avem ce ierta
am putea cel mult sa ne iertam nasterea
prin pacatul suprem
iubirea
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Mă uimești de fiecare dată!!
RăspundețiȘtergere„am putea cel mult sa ne iertam nasterea
prin pacatul suprem
iubirea ”
Gina, mi-e draga trecerea ta pe-aici.
RăspundețiȘtergereMultumesc de citire si semn.
O zi frumoasa!
Ai devenit o Bacovia la feminin...:)
RăspundețiȘtergereCatalin, ce vad aproape zilnic ca se intampla in tara asta ma fac sa devin bacoviana. Cum ziceam: si tu esti bucurestean, dar te admir pentru verticalitate, deschidere, bun simt si echilibru, lucru pe care nu-l mai gasesc la multi, desi si-ar dori ca tocmai pentru astfel de calitati sa fie apreciati... nu se poate...
RăspundețiȘtergereDar, gata, am sa-ti caut o melodie sa ti-o fac cadou :-)
Frumoooos !
RăspundețiȘtergereMultumesc, Anna!
RăspundețiȘtergereAm incercat si saptamana trecutsa sa intru pe blogul tau, dar nu am acces. Iti citesc, insa, poeziile pe Cleopatra, chiar daca nu las mereu semne. Si tu esti inspirata! :-)
ce bine ar fi să nu ajungem să facem păcate. cred însă că sunt parte din viaţă - exemplu: iubirea, aşa cum reiese din ultima strofă care este foarte frumoasă.
RăspundețiȘtergeretoate cele bune!
Ottilia, multumesc pt cuvinte si citire. Ai dreptate, totul face parte din viata.
RăspundețiȘtergereUn gand drag tie!
Bine te-am regasit!
RăspundețiȘtergereCe frumos suna ...
"nu putem cere vieti de-mprumut
in care straiele sa fie albe si roz
si nici sa carpim gaurile sufletului
cu ata iertarii nu putem"
Gabriela, ma bucur si eu de regasire. Dupa cum vezi, scriu mai rar. Viata imediata ma solicita mai mult iar timpul acordat visarii se reduce. Dar ma bucur mereu sa vad ca legaturile se pastreaza peste timp.
RăspundețiȘtergereO duminica frumoasa si linistita iti doresc!