Poem fara virgule doar cu un punct in desert

Ti-am pus degetele peste buze sa te amutesc
Ti-am asezat palma peste ochi
ca sa-ti dezleg sufletul pentru a vedea
Ti-am legat mainile strans
si picioarele ti le-am legat ca sa nu mai poti alerga
intr-acolo unde ratiunea ta incepea s-o ia razna
Am tacut o clipa ca sa intelegi pretul si voluptatea linistii
ca sa vezi ca valtorile nu sunt idealuri

Intre doua oaze de liniste ti-ai pierdut camilele din caravana
si gandurile tale s-au transformat in desert
In zadar incercai sa dai forma si continut cautarii tale te-ai ratacit

Uneori ai nevoie de haine cu maneci lungi sa te pot trage de ele cand te pierzi
dar straiele ti-au infasurat calcaiele atat de ades incat te-mpiedicai mereu in ele
Beduinii calauze incercasera sa-ti arate calea prin desertul propriului tau suflet
dar tu vorbeai mereu despre acei smochini de la marginea oazei
smochini inchipuiti dealtfel la fel ca fata cu fata-i acoperita de khimar
Intre Marrakesh si Casablanca mai ramaneau doar darele de colb ale pasilor tai pierduti
iar tu te ascundeai tot mai des dupa cate un bob de nisip sau dupa cate o limba de sarpe
mintindu-te ca esti veninos si invizibil

Te risipesti ti-am zis Nu ai raspuns tu Eu lupt Nu te credeam fiindca luptele nu se dau legat la ochi
chiar daca sufletul tau geme si in spate iti stau armate iluzorii de tuaregi pregatiti pentru razboi
Tu visezi iar visele tale se aseamana unor zboruri de ingeri chercheliti
zapaciti de prea multa lumina bauta din potirele de rubin, jad si smarald
cu aripile facute ferfenita de bombardamentele inimii
si acoperiti de cenusele dorinteler prefacute-n scrum
Idealurile dospite din prea-multa drojdie de suferinta in copaile din scoarta de baobab
sunt aluaturile ce ar trebui sa-ti hraneasca stranepotii si tot restul neamului intr-un ospat pe saturate

As vrea sa plec Ma indrept spre Atlantic De acolo inspre Insulele Canare
Aerul asta uscat ma inabusa Vreau sa respir

Ne vedem la ocean
Pe curand