pete de memorie pulsândă

ca un burghiu mi se răsucesc  

amintirile în palma întinsă  

ajungând  până la os    

doare    

muşchii refuză să se mai destindă  

iar mâna se adună în pumn    

strâng amintirile noastre în ea  

încercând să le păstrez intacte  

nu le pot ţine  

curg

alunecă în picături roşii  

pe pardoseala gândurilor  

impanzindu-ne viaţa cu ele  

pete de memorie pulsândă 

peste tot    

alunec pe ele şi ajung înapoi în timp  

într-un moment de fericire   

îmi spun că totul este viu 

surâd

cârpa timpului a trecut peste  

şi drumul spre trecut  

s-a şters

mă întristez