luni, 30 mai 2011

pete de memorie pulsândă

ca un burghiu mi se răsucesc  
amintirile în palma întinsă  
ajungând  până la os    

doare    

muşchii refuză să se mai destindă  
iar mâna se adună în pumn    

strâng amintirile noastre în ea  
încercând să le păstrez intacte  
nu le pot ţine  

curg

alunecă în picături roşii  
pe pardoseala gândurilor  
impanzindu-ne viaţa cu ele  
pete de memorie pulsândă 

peste tot    

alunec pe ele şi ajung înapoi în timp  
într-un moment de fericire   
îmi spun că totul este viu 

surâd

cârpa timpului a trecut peste  
şi drumul spre trecut  
s-a şters

mă întristez

8 comentarii:

  1. imi ghicesti in ea, cataline? ;-) :-))

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai strâns pumnul unei mâini, strângând amintiri, pierzând un drum. Mai ai o mână liberă. Continuă să mergi. De vrei ghicit vei pierde...timpul...a doua oară. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. cata, m-ai lasat fara cuvinte...

    RăspundețiȘtergere
  4. Îmi era dor de gândurile tale, Sorina!

    RăspundețiȘtergere
  5. Gina, draga mea, bloigul meu mai e aici, doar eu apar mai rar. Ca de obicei, treburile din viata reala primeaza. Scriu cand imi mai ramane timp.

    Cu drag de vizita ta si cu multumiri!
    O seara faina!

    RăspundețiȘtergere
  6. Mada, multumesc de citire si semn!

    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere

Aici imi puteti scrie ce ganditi. Va rog, simtiti-va liberi...