Lui Eduard Dorneanu

Eduard,

Mi-ar placea sa ma amestec intr-o zi

In invalmaseala gandurilor tale,

Sa ma ascund de cei ce ma cauta

Si sa nu ies decat cand mi se va face foame sau somn,

Cand voi cadea ostenita,

Impiedicandu-ma de pietrele de hotar ale Imaginatiei,

Cand o sa-mi ceara vamesul Realitatii actele la control.

Eu sa-i spun ca nu le am, 

Dar sa-i intind o foaie de hartie cu scrisul tau,

Acolo unde tu-ti lasasei ultimul suflu al gandului,

Prins la colt cu o agrafa de birou.

"Nu-mi trebuie stampila" - am sa-i spun -

"De acolo de unde vin eu nu e nevoie de viza,

Doar ca nimeni nu se va putea apropia 

Daca e marginit."

Si am sa-mi las picioarele ideilor desculte,

Am sa ma intind pe asfalt,

Pe linia intrerupta

Si am sa astept primul TIR cu volume.

Am sa iau unul la intamplare

Si, pana or sa-mi cada pleoapele,

Am sa citesc.
Si nimeni nu va sti 

Daca eu tocmai intru in lumea visurilor

Sau doar ce-am parasit-o...