miercuri, 22 iunie 2011

iertarea pacatelor

ne-am ingropat durerile ca pe niste cadavre
lasand fericirea sa strajuiasca mormantul
ne-am intors fata de la rau ignorandu-l
credeam ca suprimam raul
astfel oprind durerea

dar vin zile in care trecutul nu tace
vorbeste prin toti porii transpirand dovezi
aducerile-aminte ne-arunca-n genunchi
iar durerile invie din nou

nu putem cere vieti de-mprumut
in care straiele sa fie albe si roz
si nici sa carpim gaurile sufletului
cu ata iertarii nu putem

caci nu avem ce ierta
am putea cel mult sa ne iertam nasterea
prin pacatul suprem
iubirea

10 comentarii:

  1. Mă uimești de fiecare dată!!
    „am putea cel mult sa ne iertam nasterea
    prin pacatul suprem
    iubirea ”

    RăspundețiȘtergere
  2. Gina, mi-e draga trecerea ta pe-aici.
    Multumesc de citire si semn.

    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai devenit o Bacovia la feminin...:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Catalin, ce vad aproape zilnic ca se intampla in tara asta ma fac sa devin bacoviana. Cum ziceam: si tu esti bucurestean, dar te admir pentru verticalitate, deschidere, bun simt si echilibru, lucru pe care nu-l mai gasesc la multi, desi si-ar dori ca tocmai pentru astfel de calitati sa fie apreciati... nu se poate...

    Dar, gata, am sa-ti caut o melodie sa ti-o fac cadou :-)

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc, Anna!

    Am incercat si saptamana trecutsa sa intru pe blogul tau, dar nu am acces. Iti citesc, insa, poeziile pe Cleopatra, chiar daca nu las mereu semne. Si tu esti inspirata! :-)

    RăspundețiȘtergere
  6. ce bine ar fi să nu ajungem să facem păcate. cred însă că sunt parte din viaţă - exemplu: iubirea, aşa cum reiese din ultima strofă care este foarte frumoasă.

    toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  7. Ottilia, multumesc pt cuvinte si citire. Ai dreptate, totul face parte din viata.

    Un gand drag tie!

    RăspundețiȘtergere
  8. Bine te-am regasit!

    Ce frumos suna ...
    "nu putem cere vieti de-mprumut
    in care straiele sa fie albe si roz
    si nici sa carpim gaurile sufletului
    cu ata iertarii nu putem"

    RăspundețiȘtergere
  9. Gabriela, ma bucur si eu de regasire. Dupa cum vezi, scriu mai rar. Viata imediata ma solicita mai mult iar timpul acordat visarii se reduce. Dar ma bucur mereu sa vad ca legaturile se pastreaza peste timp.

    O duminica frumoasa si linistita iti doresc!

    RăspundețiȘtergere

Aici imi puteti scrie ce ganditi. Va rog, simtiti-va liberi...