Si maine e o zi...

Nu orice lucru frumos este simplu. Si nu orice luru simplu este frumos. Dar acest lucru este valabil si pt lucrurile mai complexe. 

Va veti intreba acuma de ce fac aceasta afirmatie, aparent redundanta prin sine insasi. De aceea, pt ca viata, in toata complexitatea ei, este extrem de simpla. Si, in acelasi timp, absolut complexa.

Cati dintre voi nu s-au aflat macar o data in viata in fata unei dileme existentiale, a unei situatii absolut neplacute din puctul sau de vedere, la acel moment dat? Toti. Cu totii stim ca uneori viata pare a dracului de complicata. Si atunci apare vesnica intrebare "De ce?". "De ce tocmai mie?", "De ce tocmai eu?", "De ce tocmai acum?", " De ce tocmai asa?"... Si asa mai departe...

Ne facem planuri, tindem spre ceva, luptam pt ceva, dar... se intampla... altceva. Ceva cu totul neplanificat. Ceva ce ne rastoarna planurile peste cap. Ceva care ne arata lucrurile intr-o cu totul alta lumina. Uneori lucrurile se schimba radical, uneori apar doar intr-o alta nuanta. Dar noi stim cat de tare ne izbeste aceasta diferenta intre expectanta si realitate. Parca ni se surpa lumea. Dar nu e asa. Lumea tocmai atunci se cladeste. Asa e viata. Intram in ea si cand suntem copii vedem viitorul aproapae abracadabrant, fantastic. Prin anii adolescentei, suntem cei mai tari. Sa nu indrazneasca, care cumva sa ne contrazica, ca in mintea noastra, facem si moarte de om pt ideile noastre. Ne mai dam apoi cu capul un pic de prag si cand incepem sa vedem ceva din viata indepartand panza de paianjen asternuta pe ochi, chiar daca nici atunci nu renuntam la ideile noastre, gasim cel putin explicatii, justificari, cautam in rationalul imediat, chiar ducand uneori in extrema, explicatiile pt care lucrurile nu sunt asa cum le dorim. Insa, stim sa luptam. Si luptam cu indarjire. Avem teluri precise, idealuri, tinte, obiective si tot ce mai vreti voi. Stim si sa justificam. Am invatat sa-i convingem si pe altii. Facem uz (unii dintre noi) pana si de lucruri mai putin ortodoxe, numai sa ajungem la tel. Luptam. Asta e cuvantul de ordine. 

Dar in fiecare zi viata ne ofera o noua piedica, sau nu neaparat piedica, poate o noua tentatie, o noua alternativa. Uneori acest lucru face ca directia noastra sa se schimbe. Invatam sa ne adaptam. Invatam sa ne justificam, mai inainte fata de noi insine, apoi fata de altii, de ce am facut asa si nu altfel. Ne dam seama mai apoi, ca nu tot ce zboara se manaca si ca nu tot ce straluceste e aur. Si, mai ales, ne dam seama, ca daca vrem intr-adevar sa obtinem ceva in viata, trebuie sa luptam. Da, iar sa luptam. Invatam ca trebuie sa fim statornici, invatam ca trebuie sa renuntam la ceva in favoarea a altceva, invatam ca, sigur, nu le putem avea pe toate asa cum dorim. Dar, mai ales, cu ce trebuie sa ramanem de aici, este ca trebuie sa avem un vis. Acesta este cel mai important lucru: sa avem un vis.

Si sa stiti ca Domnul Dumnezeu nu ne da in fiecare zi branci sa-l urmam si nici cu palma intinsa nu sta, numai sa venim noi sa-l luam. Sunt uneori ani de zile in care nu se intampla nimic, unde crezi ca pana si Dumnezeu te-a uitat. Dar nu e asa. Tu trebuie sa inveti ceva. Tu inca mai ai de invatat. Sunt uneori lectii de viata pe care trebuie sa le inveti. Uneori aceste lectii dureaza o vreme, alteori cad ca un traznet. Trebuie sa treci prin ceva ca sa obtii altceva. Niciodata Dumnezeu nu lucreaza impotriva ta. Uneori doar tu esti cel ce nu vede ce e de facut. Si atunci astepti. Si aceasta asteptare iti pare cel mai greu lucru. Dar ea are un rost al ei. Toti trebuie sa invatam ceva din tot ce ni se intampla. Odata obisnuiam sa-i multumesc lui Dumnezeu pt ca mi-a dat piedici, ca sa vad cat pot sa fiu de puternica. Fara confirmarea si atestarea fata de mine insami a capacitatilor mele, nu as fi putut sa trec de o situatie poate mult mai dezavantajanta, aparuta spontan. Si am reusit. Am reusit doar fiindca inainte am invatat ceva. Chiar fara voia mea. Si chiar enervata de acel "ghinion", atunci, cand toate mi se intamplasera numai mie!!! Atunci, cand se parea ca se rasturnase carul cu nenorociri asupra mea. Si de fiecare data am spus: "Da, OK, daca asa va trebui sa fie, o voi trece si pe asta!" Si nu spun ca a fost usor. Spun doar ca a fost VIATA. 

Orice moment trebuie sa-l pretuim. Orice moment are insemnatatea sa. Daca azi nu-i intelegem rostul si daca azi ne vine sa injuram de toti dracii, ca nu pricepem, cum dracu´ toate astea ni se intampla numai noua, trebuie sa ne detasam si sa gandim astfel: "Eu stiu ca viata este facuta din incercari. Vreau sa fac ceva. Eu stiu cine sunt iar sufletul meu stie mai bine decat mine ce vrea. Trebuie sa am incredere si sa merg mai departe. Sigur este ceva dupa aceasta perdea de nori." Trebuie sa nu ne pierdem increderea in noi, sa nu ne pierdem increderea in Bine. Toate acele lucruri pe care odata le-am visat, se vor implini. Chiar daca asta inseamna uneori sa mergi prin desert. Sufletul tau te va duce acolo unde ti-e locul. Si nu poti sa nu fi fericit. Iar daca nu esti, mergi mai departe...

Si ce a spus Scarlett O´Hara? Exact: "Si maine e o zi!"