Langa el, cu haine ponosite, simple, parca lipsit de asezare in timp si de o varsta cu neputinta de deslusit, un Om. Omul il privea pe Drumet, cumva intrebator, dar, totusi, neinsistent, obisnuit, parca, cu ratacitii. Avea o voce blanda, domoala, fara graba si plina de ingaduinta. Ochii Omului pareau ca stiau toate tainele si privirea lui parca detinea toate raspunsurile la toate intrebarile nerostite ale oricui. Te facea sa te simti bine insotit de o astfel de prezenta.
Drumetul nu isi pusese nicicum intrebarea cand i-a aparut Omul alaturi, pe drum, dar parca era dintotdeauna acolo. Era firesc. Si nu se simtea incomodat de prezenta Lui alaturi. Dimpotriva.
De aceea, isi dadu drumul firesc la gura, ca si cand Omul trebuia sa stie povestea. Dar El, chiar o stia!...
-Am incercat sa merg mai departe pe strada...
-Si?
-Nu am mai putut. Nu era strada mea.
-Nu era strada ta? Adica tu stiai pe ce strada o luasesi?
-Nu stiu. Ma ratacisem la un moment dat. Ajunsesem sa o iau pe o strada care semana cu strada mea, dar, totusi, nu era.
Dupa un moment de tacere si cativa pasi:
- Si ce ai facut?
-Nimic. La inceput nimic. Am continuat sa merg pe ea, in speranta ca undeva voi intalni un indicator si ca astfel sa ma pot intoarce in directia buna, insa am pierdut si timp si energie.
-Aha! -venise vocea Omului si privirea parca i se lumina, uitandu-se, parca, la ceva inexistent, insa vizibil doar pentru El.
Apoi ii spuse:
-Pai mai ai timp sa ajungi la destinatie.
-Da, stiu, dar uite cat timp am pierdut deja.
-Nu conteaza, o iei de la inceput. Energie mai ai? Intreba Omul cu ochi iscoditori, desi era vadit ca El stia totul. Vroia insa sa auda din gura Drumetului.
-Da, insa ma loveste sentimentul esecului. Ma vad ca un pierzator. Ma simt ca un las.
-De ce las?
-Fiindca ar fi trebuit sa ma intorc atunci din drum, cand am vazut ca sunt pe alta strada, dar am mai fost si incapatanat, am perseverat in greseala.
-Da, orgoliul se plateste scump...
Soarele era trecut de amiaza, era pe la orele 2.00-3.00 ale dupa amiezii si incepea sa arunce deja umbre piezise spre pamant. Mai era destul de mult pana in seara. Si era in plina vara. Vara, noaptea nu se lasa atat de repede. Si e si cald...
-Mai ai chef sa-ti cauti drumul? intreba Omul nostru, cu voce blanda.
-Hmmmmm... Chef mai am. Si inca cum! Mi-e dor de strada mea.
Trecura alte minute si pasii celor doi, egali, masurand in continuare colburile, se indreptau inspre ceva. Insa, inspre ce? Caci in acel moment, drumul nu intrevedea nicio curba, nicio raspantie, doar cale.
-Te asteapta multi acasa?
-Toti cei ce cred in mine.
-Si tu crezi in ei?
-Ei mi-au dat speranta de a-i cauta.
-Atunci continua-ti drumul! Casa ta te asteapta, oricat de intortocheata ti-ar fi calea.
-Crezi?
-Nu cred, ci am aceasta convingere! -sclipeau ochii Insotitorului.
In mersul lui, Drumetul aproape ca nu mai constientiza trecerea timpului. Timpul era o masura de care atunci nu avea nevoie. Avea nevoie de o tinta. Avea doar nevoie de Strada Lui.
-Stii, am o stranie senzatie ca, desi pe tine te intalnesc pe drum, parca si tu esti una din persoanele care ma asteapta acasa.
-Si cine crezi ca sunt eu?
-Cel care trebuia sa-mi apara in cale, ca sa-mi aminteasca mie de drumul cel bun. Esti un semn. Nici nu ma mai intreb daca esti real sau nu si nici daca in clipa urmatoare mi te spulberi ca un nor. Tu trebuia sa vii sa-mi spui ca am un tel. Ar trebui sa intind pasul.
-Da, dar mai ai nevoie de alti drumeti, care sa te insoteasca.
-Mi i-ai trimis Tu, Doamne?
-Altfel de ce crezi ca ti-am iesit in cale?
-Spune-mi, Lumina, mai lucesti pentru mine?
-Dar pentru cine crezi ca am iesit?
-Ma voi grabi acasa. Daca Tu mi-ai dat si Drumul si Indicatorul, atunci, eu trebuie sa ma indrept spre Casa... Cu voia Ta!
Postări
Bună Ziua!
RăspundețiȘtergereEu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor şi nu numai.
Am vizionat cu atenţie blogul tău şi vreau să spun că am fost foarte fascinat de ceea ce am găsit. Am fost atras de subiectele interesante şi de originalitatea articolelor. Felicitări ! Încep să îl citesc cu drag.
Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău ; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doreşti, poţi să ne recomanzi orice articol şi noi îl vom promova.
Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam,acest mesaj este dedicat tie si la cei care merita care ii citim aproape zi de zi.
Ne-ar face plăcere, de asemenea, să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piesele necenzurate, avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă numeroasă, de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că, poate, ai vrea să ni te alături şi să colaborăm, binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place. Dorim, de asemenea,sa iti acordam un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultătorilor noştri.
Îţi mulţumesc pentru timpul acordat, iar acum îţi propun să adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul radiowhispercom sau un email radiowhispercom@yahoo.com pentru a discuta mai multe.www.radiowhisper.com
Mulţumesc,Cu stimă Vlad!