duminică, 5 decembrie 2010

Bogatia tacerii

M-afund in ganduri ca in perne calde, cu fulgi de nea fierbinte intre foi de ger si flama. Sa taci, iti spun, sa pot s-aud cum ingheata si ultimul gand de noapte, agatat de coltul buzei inca rosii.
De ce imi pui atatea intrebari, cand vezi ca nu vreau sa deschid niciun subiect despre murire, dormire, orbire, mutire, sfintire? Lasa-ma, mai bine, sa tac incarcata de sensuri in fata semineului in care tu ai aprins azi ultimul dor, atat de amarnic, incat se zvarcolesc din nou dureri in sange, ca niste vampiri rapusi de un tarus infipt, in toi de noapte, in inima.
Daca ai alunga de pe mine toate gandurile rele, as ramane goala si te-ai minuna ca nici voalul  camasii de noapte nu mi-ar acoperi in intregime fildesul pielii si nici marmura gleznelor din care sunt construita nu s-ar sfarma sub apasarea vorbelor tale, grele, ca plumbul.
Ma arunc in adancuri de oceane si nu am cum sa ies la suprafata, constructorul nu a lasat porozitati in mine, ci m-a cladit compacta, ca un bloc de beton pe care-l toarna mafiotii la picioarele victimelor pe care le arunca apoi in mare. Cum sa ma mai ridic, cand lumea se acopera cu uitare?
Uite, a ars pana si ultimul lemn, ros de vreme si uscat ca o Sahara. Curgea odata-n el atata seva!
Acuma de ce taci? Iti vine si tie sa plangi? De ce? Mai bine ciupeste cozile chitarei, caci vinul aproape s-a racit si aburul lui mi s-a risipit din vene. Am sa-mi vin in simtire, daca tu nu ma arunci din nou in alta lume.
Nu ma lasa aici! Azi nu vreau! Azi vreau doar sa alerg in gand, cu ochii inchisi si sa trag aer rece in piept, imaginadu-mi ca inghit cu el Luna.
Stii? Toti ne-au mintit, cand au spus ca linistea nu e vandabila. Tu stii cat ar fi in stare sa plateasca unii, ca s-o dobandesca? Iar noi, fericitii,  o avem pe gratis. Te am pe tine. Iar tu ma ai. De ce ar mai trebui sa fie altfel?

M-afund azi in tacere. Suntem bogati.

16 comentarii:

  1. Noaptea a trecut...
    E timpul pentru gânduri optimiste...

    RăspundețiȘtergere
  2. Gata, Cataline, ma conformez... ;-)

    RăspundețiȘtergere
  3. Vine Moșul!!
    Să-ți aducă cea mai limpede iubire!!
    Un sac plin!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc din suflet, Gina! Si tie la fel, numai bucurii si sanatate sa gasesti in ghetute!

    RăspundețiȘtergere
  5. Mi-a plăcut tăcerea grăitoare din textul tău. Cum mâine vine primul moş, îţi las un mic cadou:
    http://www.youtube.com/watch?v=lLPqjEAAE_M&feature=related
    Gânduri bune!

    RăspundețiȘtergere
  6. Carmen, iti multumesc din suflet pentru cadou!
    Sunt timosreni de-ai mei si una din trupele mele preferate. Uite, mi s-a inmuiat sufletul acuma. E iarna, numai eu ma topesc...
    Te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
  7. Mna... sunt tare bucuros că via Teo Negură am ajuns pe aici... am să revin să citesc şi alte posturi... scrii minunat!

    RăspundețiȘtergere
  8. Cristi, si eu sunt la fel de bucuroasa ca ai dat tu de mine, ca astfel am dat si eu de tine. te-am introdus in lista mea de bloguri.
    si multumesc pentru includere. ti-am lasat un comentariu pe blog, dar cred ca deja l-ai vazut ;-)
    multumesc pentru complimentul referitor la scris!
    esti invitatul meu de cate ori doresti! simte-te "ca acasa"!

    RăspundețiȘtergere
  9. multumesc de semn, mada! o zi placuta!

    RăspundețiȘtergere
  10. De multe ori, tacerea e puterea spiritului de-a invinge neputinta de-a se exprima decat prin cuvant...

    RăspundețiȘtergere
  11. Teo, vine foarte bine comentariul tau la cele de mai sus. Si, da, este un adevar universal. Multumesc pentru reactualizarea constientizarii.

    RăspundețiȘtergere
  12. Textul tau mi-a adus aminte de un cantec drag:
    http://www.youtube.com/watch?v=t6nrr-RX4JA&feature=related

    RăspundețiȘtergere
  13. Gabiela, multumesc! E frumoasa piesa. Uite aici inca una: http://www.youtube.com/watch?v=9wngrv8v8gA&feature=related
    Precis iti va placea :-)

    RăspundețiȘtergere
  14. Minunat poem, Sorina!!

    ”!M-afund in ganduri ca in perne calde, cu fulgi de nea fierbinte intre foi de ger si flama. Sa taci, iti spun, sa pot s-aud cum ingheata si ultimul gand de noapte, agatat de coltul buzei inca rosii.”

    Ca un cântec de leagăn!

    RăspundețiȘtergere
  15. Da, Gina, suna ca un cantec de leagan, fiindca linistea m-a stapanit cand l-am scris. Eram si eu aproape adormita. Mi se pare ca atunci scriu cel mai usor, cand sunt relaxata. Naniii, naniii...

    RăspundețiȘtergere

Aici imi puteti scrie ce ganditi. Va rog, simtiti-va liberi...