marți, 30 noiembrie 2010

Sunt veacuri de traire, mama...!

Am ratacict viata, mama, la fel cum as fi ratacit un drum
Tu nu mi-ai dat lumina cu mine si mi-ai spus ca o sa gasesc in cale.
Pe drum nu am gasit, mama, decat luminile altora
Dar ei mergeau pe calea lor si eu nu aveam de ce sa ma tin dupa ei.

Mi-ai spus ca n-o sa-mi fie foame, mama si de aceea nu mi-ai dat desaga cu merinde la mine.
Dar am ajuns in pustietate si acolo nu sunt copaci care sa faca poame.
Am incercat sa ud nisipul desertului in speranta ca voi sadi gradini
Dar n-a fost asa, mama si n-ai avut dreptate.

Mi-ai spus apoi ca de carti nu am nevoie, mama, ca invataturile le voi trage din viata.
Dar nici asta nu a fost asa, mama, caci fara de carte nu te ia nimeni in seama.
Am inceput atunci a citi. Citeam tot ce-mi pica in mana si tot mi s-a parut ca nu stiu nimic.
Dar ce trebuia sa fi invatat inca de mica, era ca tu trebuia sa ma iubesti.

M-ai trimis in viata, mama, asa cum trimite o tara pe fiii sai la razboi.
Te-am intrebat daca imi trebuie arme si tu mi-ai spus ca o sabie mi-e de ajuns.
Mama, sabia aceea o pastrez si acum in teaca, fiindca oamenii nu se mai razboiesc de mult asa.
Ei lupta cu gandurile, mamica, dar tu asta nu ai stiut sa-mi spui. Dar am invatat eu.

Mai am un pic pana mi se va stinge lampa vietii, mama.
Dar tu mi-ai spus sa nu-mi iau nici ulei si nici fitil, ca o sa le gasesc la orice pravalie.
Le-am gasit, pe la inceputuri, asa e, dar acum lumea umbla cu alte lumini,
Lumini de care tu nu mi-ai spus nimic. Nici tu n-ai stiut. De un´ sa stii?

Nu te invinovatesc, mama! Pe vremea ta nici intunericul nu era asa de negru,
nici  veacurile atat de lungi si, poate, nici moartea definitiva.
Vremea te era doar o vreme.
Vremea mea acum trece, iar vremea fiului meu abia incepe...

Sunt veacuri de traire, mama, VEACURI!

22 de comentarii:

  1. Sorina, tu imi incalzesti sufletul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Anna, in prag de iarna sa pot s-o fac, fiindca vara ne mai ajuta Sfantul Soare...

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu știam ce căutam cu noaptea-n cap, acum știu-lumina din poemul tău!
    să ai zile frumoase!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Gina, daca ai gasit-o, sa-ti fie ziua luminata!

    Catalin, vor deveni, dar cine ne va mai sti de nume?

    RăspundețiȘtergere
  5. Fiecare generaţie nouă va descoperi întotdeauna ceva ce părinţii nu au ştiut să-i spună atunci. Mă uit la copiii de azi care au acces la mult mai multe informaţii decât aveam eu la vremea lor şi mă minunez cât de repede învaţă lucruri pe care eu le-am descoperit cu mult mai târziu. E firesc să existe o evoluţie spre bine de la o generaţie la alta. Seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  6. Carmen, multumesc de vizita!
    Da, asa e, ai dreptate. E evolutia firesca a spetei umane. Abia astept sa vad cand va avea fiul meu curajul sa se opuna in fata mea si va avea si dreptate. Probabil voi simti un soc in acel moment, dar este inevitabil. Totusi, ma voi bucura, fiindca va fi viata lui.

    RăspundețiȘtergere
  7. Nici mama mea nu m-a invatat ce e viata ..

    RăspundețiȘtergere
  8. Madalina, viata nu e o lectie pe care o putem invata de mici, fiindca ea vine, de cele mai multe ori, fara programare. Viata o invatam fiecare, pe masura ce imbatranim. Dar simplu nu e niciodata. Life is life!

    RăspundețiȘtergere
  9. Ma bucura ascensiunea ta in top.
    O luna cu adevarat a cadourilor!!!

    RăspundețiȘtergere
  10. Daca vrei sa faci bani din ceea ce scrii, incearca Blogmoney si inscrie-te!
    http://aff.blogmoney.com?aid=2647&acid=223

    RăspundețiȘtergere
  11. Gabriela, Atunci cand imi trimisesesi tu e-mailul, iti raspunsesem, dar mult mai tarziu am observat ca mesajul nu s-a transmis si ca tie iti aparuse doar ca o intoarcere a mailului tau.
    Ceea ce iti scrisesem atunci o sa astern acum aici, fiindca e un punct pe care atunci l-ai dezbatut si anume pozitia din top. Iti explicasem atunci ca pe mine nu pozitia in top ma interesa cand am inceput acest blog, ci doar dorinta de a avea un coltisor al meu. Luni de zile scriam "a moaca", pana cand am observat ca lumea a inceput sa devina interesata de scrierile mele. Acum ma bucur mai ales pentru ca am reusit sa-mi fac prieteni virtuali, oameni dragi, asa cum esti tu si multi altii, cu care sa mai schimb o vorba si cu care sa mai pastrez legatura cu patria-mama. Iar daca aceste lucruri mai determina, ca efect secundar, si ascensiunea blogului meu in top, nu am decat sa ma bucur.

    O zi luminoasa!

    RăspundețiȘtergere
  12. Alice Geoargiana, multumesc de trecere si de pont.

    Si tie, o zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  13. PS: Gabriela, ascensiunea mea se datoreaza si tie. Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  14. Salutare, e prima data cand intru aici si-mi place, e un blog frumos al unui om ce-mi pare frumos :) Bine te-am gasit! Am sa mai trec curand :)

    RăspundețiȘtergere
  15. RCA Ieftin: multumesc! O seara frumoasa si toate cele bune!


    Teonegura: fii binevenit! Ma bucur ca-ti place. Esti invitatul meu, de cate ori doresti!

    Ganduri bune de departe de tara!

    RăspundețiȘtergere
  16. Uneori, oamenii gandesc lucruri atat asemanatoare.... difera doar felul in care le rostesc:
    http://jumatati.blogspot.com/2010/11/pilot-pentru-visul-meu.html
    Un astfel de gand poate sa fie un balsam pentru durerea trecerii vremii si vremurilor tale.

    RăspundețiȘtergere
  17. Da, Virtualkid, in esenta, suntem identici. Suferintele, bucuriile sunt valabile pentru toti dintre noi, doar, asa cum spui, felul in care se exteriorizeaza difera.

    RăspundețiȘtergere
  18. Mulţi sunt cei care învaţă din greşeli... uneori nu neaparat din greşelile lor ci din ale altora care trec prin viaţa lor. NU contează de la cine sau cum învăţăm să facem bine... trebuie doar să îl facem, dar ştim oare să discernem?

    RăspundețiȘtergere
  19. Cristian,uneori da,alteori nu. Si din pacate, observamuneori prea tarziu greselile. Unele le putem repara, altele ramane sa le regretam toata viata...Dar, invatam...

    RăspundețiȘtergere

Aici imi puteti scrie ce ganditi. Va rog, simtiti-va liberi...