Flacari din Ceruri

Atmosfere incendiare pe stadioane. Activităţi culturale ce durau până noaptea la 3.00, deşi erau prevăzute ca până la 12.00 să se termine. Flăcări de brichete se aprindeau şi se unduiau, asemeni unei mări aprinse, la "Rugă pentru Eminescu". "Ţăranul român, măria-sa" nu putea să nu te înmoaie şi să nu te facă să te gândeşti la casa bătrânească, de unde ai plecat şi unde te întorceai, ca proaspăt orăşan, mereu. Se trezea spiritul de luptă în noi cu "Treceţi batalioane române Carpaţii" şi apoi ne spunea cum "Cu caciulili pe frunte stăm de veacuri, ca un munte, în Curbura Arcului Carpaţi...". Şi asta, fiindcă trebuie să "Trăiască Moldova, Ardealul şi Ţara Românească", pentru că "Bat clopote, sunând reîntregirea"... Of! "Tu, Ardeal!"...

Tatiana Stepa, probabil, îl va întâmpina acum şi-i va spune: "Maestre, v-am aşteptat. Haideţi să spunem o "Rugă pentru părinţi" în Rai. Eu le-am spus doar de fructe, de "Galbenă Gutuie" şi de "Cireşul" . Apoi trebuia să împart totul cu ei, nu am mai putut cânta nimic fără "Partaj"".

Îmi amintesc cum pe atunci îmi spuneai "La adio, tu", "Puştoaico", dar uitai că "Totuşi, iubirea..." şi mă îndemnai "Iubita mea, să ne-aruncăm în mare!" iar Florian Pittiş râdea de noi, spunându-ne că totu-i "Vânare de vânt".

Ţi-am povestit atunci, "La o cană cu vin", că "Odată am ucis o vrabie" şi tu mi-ai spus "Să fie pace în lume!" şi "Să ne iubim", căci tu ştiai, "Iubirea e poveste veche".

Şi-atunci ai spus că e mai bine să facem o "Rugă pentru părinţi", pentru că există în lumea asta o "Repetabilă povară" şi că o să ne simţim intr-o zi ca nişte "Copaci fără pădure". Ţi-am amintit atunci de "Moartea soldatului" . Dar tu ai luat-o pe pe Anda Călugăreanu şi ai pus-o să ne spună că noi suntem "Generaţia-n blugi" si "Noi nu, niciodată, niciodată noi nu...!".

Veţi face, voi, cei duşi, acum, un Cenaclu în Ceruri iar Flacăra voastră va lumina până la noi, pe pământ, căci, pentru toţi, numai "Drumul" e interesant...