Pofta si otrava

Cu cata grija pastrez 

gandurile mele despre tine, 

nu stiu daca ai sa stii vreodata..

Cu cata sfintenie ma gandesc 

la sufletul tau, 

mi-ar placea sa stii.

As vrea sa simti caldura 

ce mi se revarsa in trup, 

doar cand imi trece 

prin gand si amintire vocea ta. 

Si stiu, 

ca-n fiecare zi, 

ti-o aud.

Daca vreodata 

ai sa fii plecat peste oceane, 

sau daca 

vei fi izolat in vreun varf de munte, 

sa nu te temi 

ca vreo secunda din cele trecute 

ar asterne macar 

vreun varf de colb 

pe aminitrea ta, 

chiar daca n-o sa te am 

in fata ochilor.

Eu nu stiu daca pana la tine 

se simt vibratiile 

inimii mele, 

dar in mine simt ca se misca 

placi tectonice.

Daca ar ajunge macar 

o boare pana la tine, 

atunci cand imaginile cu tine 

mi se inmanuncheaza-n gand 

ca o pelicula de Oscar, 

ti s-ar parea, 

cu siguranta, 

viata mai frumoasa. 

Ai vedea culori 

cu ochii inchisi 

si ai simti parfum de iubire 

si daca ai fi racit si cu nasul infundat. 

Si nu ai cere nimic la masa: 

nici la micul dejun, 

nici la pranz 

si nici la cina, 

ci te-ai multumi sa sorbi 

picatura cu picatura 

dragostea mea pentru tine.

Cineva imi spunea ca am o gingasie in simtire. 

Daca tu mi-ai simti-o, 

ai tine ochii inchisi  

si-ai pipai-o cu buricele degetelor. 

Ai adulmeca-o incet, 

ca sa-ti umpli fiinta cu ea 

si m-ai gusta 

fara sa ceri inainte 

vreo proba.

Pentru altii, poate, 

o astfel de doza de iubire 

ar fi letala.

Dar eu, 

chiar dandu-ti-o pe de-a-ntregul, 

voi avea grija 

sa nu te otravesc 

niciodata....