Cele cinci zile in Hochheimer Markt si efectele lor secundare

Zilele trecute s-a incheiat targul anual din Hochheim am Main.
Hochheimul este un orasel situat la cca 4-5 km de Mainz, vreo 15 pana in Wiesbaden si 35-40 pana in Frankfurt, intr-o zona viticola recunoscuta de sute de ani, la fel ca intreaga regiune Rhein-Main, cu o clima blanda iarna si nu excesiv de calduroasa vara, lucru care aduce an de an tributul sau de vin viticultorilor recunoscuti ai regiunii.
Targul de la Hochheim are o traditie indelungata. In anul 1484 localitatea Hochheim am Main primeste de la imparatul Frederic al treilea privilegiul de a gazdui un targ, care, initial era menit comercializarii animalelor si pasarilor, a recoltei (grane, fructe etc), dar si a vinului. Targul incepea mereu in prima vineri din luna noiembrie si se termina martea imediat urmatoare. Timp de cinci zile se adunau aici toti taranii si producatorii din zona, pentru a-si prezenta si vinde produsele.
Traditia spune ca vinul era vandut prin licitatie. Se aranjau toate butoaiele in rad, in standuri si se faceau degustari. Se realizau, astfel, ierarhii ale calitatii vinurilor si cel ce castiga la licitatie cel mai bun vin, era obligat sa-l cumpere si pe cel mai prost. Cel ce castiga cel de-al doilea cel mai bun vin, trebuia sa-l cumpere si pe cel de-al doilea cel mai prost si asa mai departe, astfel incat nu ramanea niciun vin nevandut si toata lumea era multumita. Ulterior s-a renuntat la acest sistem, pentru ca, in timp, nu mai erau motivati viticultorii sa lucreaze prea mult la calitatea vinului.

In ziua de azi, targul arata altfel si desfasurarea lui este usor modificata. Ajuns in timp unul dintre cele mai mari si renumite targuri din Germania, intreaga expunere a marfurilor se intinde pe cca 65.000 m². Circa 500.000 persoane viziteaza in fiecare an, in intervalul acestor cinci zile, acest targ. Tot centrul orasului este inchis, circulatia facandu-se pe centurile de ocolire sau strazile adiacente. Anual vin aici sa-si vanda produsele peste 100 de producatori, manufacturieri si mici meseriasi. Pe langa acestia, arta culinara si produsele de cofetarie sau dulciurile traditionale (alunele glasate, turta dulce, bomboanele cu anis sau lacritze) se alatura si produse "importate":  langosi (Ungaria), sushi, punci etc. Dar varietatea nu se opreste doar la satisfacerea gustului cerului gurii. Palarii de cow-boy, sari-uri, poncho-uri, haine made in China, Taiwan, Coreea stau si ele in rand cu manechinele imbracate in dirndl (celebrele rochii decoltate, cu corset, cu bluzite cu maneci bufante) si pantalonii de piele, trei-sfert, barbatesti, cu broderii cu flori de colt, frunze de stejar sau coarne de cerb. Si ca nicio costumatie sa nu ramana nedesavarsita, tarabele cu gablonturi se alatura si ele cu multicolorele margele sau lucioasele bijuterii de argint.
In total fiind circa 700 reprezentanti de firme comerciale, se intelege, varietatea lor e pe masura si organizarea, la fel. Daca acum te imbie mirosul de vin fiert cu scortisoara, probabil mai inainte tocmai ai trecut pe langa protapul cu purcelus sau cu pulpa de porc. Sau poate vrei un punci dupa o chifa cu peste pane de la Marea Nordului. Sau doreai un Kebap? Sau pur si simplu carnati in sos de curry... Vroiai snaps? Este! Iar daca te intorci "machit" la nevasta, nicio problema, aici se gasesc si flori. Poate "da bine" un Yucca de 1,5 m sau o orhidee ambalata in celofan... Si ca sa-i aduci aminte cum o rasfatai cand v-ati cunoscut, sigur ca trebuie sa te opresti si la taraba cu tombola si sa-i ceri tipului sa-ti dea pusca, poate nimeresti si primesti ca rasplata acea pantera neagra de mai bine de un metru lungime, ca s-o mai "imblanzesti" pe doamna consoarta...Ah, da! Si neaparat sa nu uiti sa-i cumperi o uriasa turta dulce, in forma de inima, pe care scrie "Ich liebe dich, du bist mein Schatz!". Culoarea glazurii o alegi singur, dar tu stii ca femeile iubesc rozul. Asta ca s-o imbunezi si sa poti sa mai vii si maine, ca-i promiti ca iei si copiii si le cumperi bomboane, alune in caramel, mere glazurate, vata pe bat si neaparat, dar neaparat mergi cu ei pe la carusele si masinute. Daca ei te intreaba ce vinde nenea ala acolo de e atata lume, doar ii spui simplu: "Nenea ala are niste aparate de bucatarie pe care o sa i le cumpar si mamei tale, daca ma mai lasa si maine aici!".
Ah! Da! Si blanuri! Blanuri si piei de animale. Ii iei o blana de oaie, ca e bine lucrata si alba ca laptele si ii spui ca de revelion va asezati amandoi in fata caminului gata decorat de tine (ca de aici cumperi doar si globuri, stelute, Mos-Craciuni, soldatei, ciorapei rosii, orase in miniatura cu led-uri) si-i torni din vinul asta bun si rosu care acum ti-a inrosit pana si urechile. Daca nu ai unde sa le pui pe toate, iti cumperi un cos de nuiele, sau doua, sau trei -de ce nu?-, ca sunt pe orice masura.
Daca acum ti se pare ca te distrezi prea bine, poate ca nu ar fi rau sa intri in "Casa Groazei", ca sa-ti dispara acel zambet tamp si visator. Si nu te mai gandi ca la intoarcere trebuie sa cumeri unul din aspiratoarele de la standurile de la intrare. Costa doar 350,-€ bucata si asta fara accesorii. Dar ce pacat ca nu aspira singur! Desigur, tu vei fi cel de la capatul manevrabil... Si asta tot ca s-o imbunezi pe ea.
Dar ea, ea nu poate fi deloc suparata. Fiindca te intorci la ea cu ochii sticlosi si nasul rosu (de frig! la ce va gandeati?! hei!) si-i spui: "Draga mea, vrea sa mergem marti sa vedem impreuna focul de artificii!". Daca ea-ti reproseaza ca trebuie sa astepte pana marti, cand e "spartul" targului, nu poti decat s-o consolezi spunandu-i: "Iubito, tu ai picirusele atat de fine, incat mi-ar fi parut rau sa te calce toti pe picioare, in ingramadeala care era!"...

Desigur, am folosit o nota plina de umor descriind cele de mai sus, dar cred ca inca mai sunt ametita de la carusele... Iar daca am uitat ceva, cu iertare sa-mi fie, dar asta era de la snaps ;-)
La anul merg din nou....Si ma duc lunea, cand e targul de animale. Imi cumpar mie un cal, o oaie, o vaca, un iepure, o gaina... in fine, tot cate unul din fiecare, ca in arca lui Noe. Iar lu´ fi-mio un ponei! Numai ca nu stiu unde o sa le bag pe toate...Dar poate ca pana la anul o sa aibe stand si firmele de constructii, ca mai alea lipseau... Si-mi cumpar... un arhitect! (Ups! Se pare ca am incercat prea multe butoaie cu vin...! Hâc!) Pssst!!!! Sa nu ma ziceti! ;-)