drogata cu cuvinte intr-o lingura de idee

spune-mi: 
daca ti-as indesa in ochi 
dimineata si-as lega-o 
cu streangul de lumina, 
m-ai lasa sa fug
 o vesnicie 
si sa ma ascund in 
coama fluturanda a dealului, 
dupa pometii obrazului de mar rosu, 
cautand in noi scanteia 
de inceputuri? 
sau m-ai azvarli in strada 
cu zdrentele de suflet 
tarsaind prin colbul veacului 
de inceput de mileniu, 
fara sa-ti pese 
ca peste noi, toti, 
s-ar inscrie o minune 
in circumferinta zorilor scapatate? 
ma faci sa scriu bombardand hartia
cu cuvinte smulse din 
rarunchi de vestala nebuna, 
asudata sub gemetele apasarii nevinovatiei, 
o rupere a constiintei, 
hiatus existential, 
transpunere a cosmarului 
in pasul schiop al soaptei de-cu-seara. 
smoala de intuneric 
si galben de miere 
turnat peste verde de fiere, 
simtindu-ma ca un cerb rapus, 
ce-si tanguie iubirea cerboaicei ramase. 
padure desfrunzita 
cu mlastini acoperite de frunzele
disperarii si un ultim 
raget spre raza lunga de luna...

ma faci sa ma droghez cu litere amestecate intr-o lingura de idee....