Iubirile la distanta

Cred ca fiecare dintre voi s-a aflat, macar intr-un moment dat in viata sa, in situatia de a nu putea fi impeuna cu persoana iubita. Ori unul, ori altul era ori plecat, ori, pur si simplu, locuia intr-alta localitate, tara sau, poate, de ce nu, continent. Relatiile de astazi le stim cu totii: sunt mult mai dinamice decat cele ale parintilor nostri. Evenimentele, oricare ar fi ele, se succed cu mai mare rapiditate, dorintele noastre sunt mai mari, nu mai vrem sa ne multumim cu putin, pretentiile sunt crescute s.a.m.d..
Insa, spre deosebire de vremurile trecute, unde de abia puteai sa-i auzi vocea prin telefonul fix - si ala cu disc si cablu -, astazi caile de comunicare sunt deja mult mai numeroase: telefonul mobil, internetul, utilizarea mesageriei vocale sau a SMS, respectiv MMS-ului, in cazul in care celalalt nu e pentru moment disponibil, camerele web, castile si microfoanele pentru convorbirile prin internet si asa mai departe.
Astazi, daca ne pleaca iubitul sau iubita intr-o delegatie, chiar daca dureaza o saptamana pana se intoarce sau chiar doua, nu ne mai facem atatea probleme. Stim ca il/o putem contacta la orice ora. Uneori aproape ca nici nu ne mai facem griji in ceea ce priveste comunicarea. Utilizam aceste mijloace pentru a-i transmite tot felul de fleacuri, pentru a-i pune uneori chiar intrebari stupide, neesentiale, pentru a o/il vedea ori nebarbierit, respectiv nemachiata, doar asa, de-amoru´ artei. Insa, uneori uitam ce e mai important: fundamentul relatiei, comunicarea a ceea ce cu adevarat simtim.
Astfel, se intra cu usurinta intr-o idee ca celalalt trebuie sa ne iubeasca asa cum suntem, ca totul e firesc, ca nu trebuie sa facem prea mari eforturi pentru a pastra relatia, fiindca ori ne dam "buzz" sau "bip" de cate ori avem chef, ori stie ea/el ce vrem noi sa spunem. Se intra astfel, intr-un automatism al comunicarii, insa se pierde din valoarea relatiei. Niciunul dintre noi nu ar fi multumit numai cu "buzz"-uri sau "bip"-uri si nici macar cu "te sarut, noapte buna" si "buna, puiu´! te-ai trezit?" transmise prin telefon sau internet, indiferent cat de bun semnal ai avea sau cat de performante ar fi web-cam-urile.
Suntem oameni. Avem nevoie de oameni langa noi. Ii vrem in viata noastra, in fata ochilor nostri, in bratele noastre, in paturile noastre. Nicio camera de hotel, oricat de primitoare ar fi ea, nu poate sa inlocuiasca caldura patului conjugal si nici o cafea, oricat de performant ar fi aparatul de la receptia/barul hotelului nu e mai buna decat cea bauta acasa, asa cum stii tu, dupa tabieturile tale: fie ca esti somnoros si citesti ziarul in fata cestii, fie ca nici nu mai stii unde ti-ai pus servieta si te grabesti in drum spre birou.
Indiferent cum, acasa e acasa!

La fel e si cu iubirea: daca nu esti ACASA, degeaba iti porti iubirea printre straini...