Multumesc...

Multumesc ca existi!
Multumesc ca nu ma condamni niciodata si ca incerci sa ma intelegi.
Multumesc ca te gandesti cu drag la mine.
Multumesc ca si atunci cand nu-mi esti aproape, ma faci sa te simt ca-mi esti alaturi.
Tot tie iti multumesc ca stii sa-mi iei pietrele de pe umeri, cele de care nici nu ma plang. Altii nici nu ar sti ca ele exista. Dar tu le vezi.
Iti multumesc in fiecare zi cand ma trezesc, ca-mi spui "Buna dimineata" si, la fel, in fiecare seara cand imi urezi "Noapte buna!". Stiu ca mereu te gandesti la mine.
Mi-e drag sufletul tau. Asa cald cum e, asa grijului cum e fata de mine.
Mi-esti drag ca nu m-ai intrebat niciodata cum as arata cu 15 kg mai grasa sau cu 100 fire albe mai mult in par. Tu nu m-ai intrebat niciodata cum asa arata cu riduri sau peste 15 ani. Mi-esti atat de drag, fiindca tu privesti in sufletul meu si nu acolo unde mereu s-au oprit privirile altor barbati.
Mi-s dragi suvitele tale de par carliontat, cele in care se impletesc timid cateva fire albe, cele de care tu pomenesti mereu, facandu-ma sa zambesc.
Mi-esti drag, ca atunci cand ma gandesc la grijile de peste zi, stii sa ma faci sa rad si imi arati ca viata e facuta si din lucruri frumoase, iar celelalte nu merita sa te faca sa te incrunti.
Mi-esti drag cand te vad mai puternic decat mine. Mi-esti drag cand te vad ca lupti in fiece zi cu viata si incerci mereu s-o invingi. Si nu te dai batut. Chiar daca esti obosit.
Imi esti atat de drag, incat, atunci cand inchid ochii, iti simt degetele inclestate intre ale mele si te simt incurajandu-ma.
Mi-esti drag pentru ca tu, desi nu ti-am spus-o niciodata, stii ce vreau. Stii de ce simt nevoia.
Iar acum, simt nevoia de tine. Vreau sa te stiu aproape.
Multumesc ca existi!