Dumnezeu vine la timp, dar niciodata cand il chemi

Citind astazi, ca de obicei, ultimele noutati de pe bloguri, dau de un articol al lui Tolontan si, dupa ce-l citesc (de acord fiind cu toate cele citite, fiindca astfel vad si eu lucrurile), am o revelatie in fata ultimei sale afirmatii: "Dumnezeu vine la timp, dar niciodata cand il chemi".

Mai ieri purtasem cu cineva o discutie despre soarta si despre felul in care se face ea simtita. Si ma gandeam (a nu stiu cata oara): nebanuite sunt caile Domnului!
Da, nu stim (aproape) niciodata de ce se intampla anumite lucruri. Un lucru stim cu toti (sper!), ca ele nu se intampla fara un anumit scop. Ca din tot ce ni se intampla trebuie sa invatam ceva. In fiecare lucru, frumos sau mai putin frumos, fericire sau durere, trebuie sa invatam ceva.
Si ma gandeam doar, ca noi, romanii, ca natie, aproape ca nu am invatat nimic. Ne-am distrus valorile, cele care exista nu mai sunt luate in considerare, in loc de aceea, am ridicat niste non-valori la rangul de star, de lider sau de idol. "Nu-ti fa chip cioplit" se spune in Biblie. "Sa nu ai idoli" se spune, la fel. Biblia ne invata sa credem in Domnul, sa credem in bunatate, in smerenie, in curatenie sufleteasca si in dreptate. Ne invata sa fim smeriti, insa nu sa uitam dreptatea.
Ma intreb acum: a uitat Domnul Dumnezeu de tara asta a noastra? Sau suntem noi de vina? Noi, cei care inca nu vrem sa invatam nimic. Noi, cei care ne uitam indelung la cei care mereu fura si au ajuns sa ne conduca. Care dintre "noi" suntem de vina? Ca si cei ce fura, tot romani sunt nascuti si tot tara asta le e mama. Cine mai suntem "noi" in fond si la urma urmei? NOI suntem o tara amestecata: curati si saraci, pe de o parte, si bogati si netrebnici, pe de alta parte. Ca sa numesti intraga Romanie o tara de hoti, ar fi nedrept. In aceasta tara am inca cei mai buni prieteni. Oameni care si acum sufera din cauza atator nedreptati Oameni care au diplome in buzunar, care si-au sacrificat ani din viata studiind ceva si care trebuie sa se multumeasca cu salarii de toata jena. Oameni de o inalta tinuta morala, care, daca nu dau ore in particular, dupa orele de predare, nu au ce manca sau nu au cu ce-si plati ratele la banci. Oameni al caror cuvant inseamna ceva.
Pe partea cealalta, ma uit la un nenorocit de primar de sat (de comuna), care pana bine dupa 20 ani a batut mingea pe maidan, ca altceva nu a stiut sa faca. Si asta in echipa locala, a unui sat de 300 locuitori, nu la echipe nationale. Submediocru la invatatura, agramat si mai degraba tacut, fiindca nu prea avea ce zice, capul sau nefiind capabil sa produca niste idei, este acum primar peste o comuna cu cateva sate. Poate spuneti ca postul sau nu e de invidiat. Sincera sa fiu, nici eu nu as tanji dupa un astfel de post. Insa ceea ce ma intriga pe mine cel mai mult, este ca un astfel de individ, asa agramat cum va explic, cam dupa fiecare "proiect" pe care il incepe in zona sa de "domnie", isi ia partea, cam 50-75% din totalul fondului alocat. Astfel, desi provenit dintr-o familie care din obarsie abia daca avea un hectar de pamant, el a devanit latifundiar peste noapte, aducand titluri de restituire a pamantului. Ma intreb: restituirea pamantului cui? Asa a devenit el peste noapte, de unde statea in casa socrilor, (casa parinteasca nenumarand decat 2 sau 3 camere, intr-o rapa din capatul satului), sa isi construiasca "din salariu", in mai putin de 2 ani, vila cu coloane si trepte de marmura. "Din salariu", da! "Din care?", ma intreb din nou. Asa ajunge sa-si cumpere in urmatorii ani un Audi model A4, aproape nou, caci Dacia lui fabricata in 1979 tocmai se stricase! De altfel, ar mai fi folosit-o, ca ii placea! Da, credem si asta! Ah, da, uitasem sa spun: intr-adevar, de cand isi cumparase noua masina, chiar daca nu era prevazut in nici un proiect asfaltarea strazii pe care el isi amplasase edificiul cu coloanele de marmura, peste noapte strada devenise asfaltata... pana la locuinta lui! Da, sigur! Ca doar atat era "proiectul". Asa era stipulat acolo! Ce, nu credeti?
Si acum, sa nu-mi spuneti ca omul nostru este incult sau ca nu are interese de perfectionare! Ia te uita cine are brusc diploma de facultate: el, omul nostru, bunul nostru amic ce batea mingea pe maidan, care nu prea stie cand se scrie "sau" sau "s-au". Ah, dar asta chiar nu are importanta! De ce ar fi asta atata de important, cand omul nostru are deja cel putin vreo 3-4 afaceri care mai de care mai infloritoare in zona si este combinat in afaceri cu personaje interlope sau/si alti politicieni, "oameni de bine"? "Omul se descurca" spunea cineva, cu capul plin de bautura, cu mainile pline de ulei de tractor, cu o familie careia abia are ce sa-i dea sa manance si mare ascultator de manele, facand aceasta afirmatie pe un ton admirativ. Da, admirativ! Caci iata cui ii serveste un astfel de individ drept etalon, drept model. Nu, el nu devine un idol, el devine direct Mesia! Unor astfel de oameni li se inchina un alt gen de oameni. Si fiecare Nimeni este sutinut de un Nimeni si mai mic in rang, in timp ce adevaratele valori nu mai stiu daca sa planga de groaza situatiei in care s-a ajuns, sau sa-si ia lumea in cap. Convins fiind ca nu te poti certa cu astfel de indivizi, stiind ca nici lamurirea nu poate functiona, fiindca de altfel nu ai cui vorbi, ca toate cuvintele tale s-ar risipi in eter si ar ramane si asa fara ecou, primarul nostru se mai "da" cu masina in sus si in jos de cateva ori, mai reduce din amploarea proiectelor initiale, deturnand fonduri considerabile in propriul sau buget si, inainte de alegeri, te saluta politicos si-ti da binete. Nimic altceva decat "Votati-ma si de data asta!". Iar unsul cu ulei de tractor o face, ca doar "uite ce bine a ajuns!", in ideea ca si el va ajunge la fel de "bine" daca-l voteaza, in timp ce bietii dascali sau cei care chiar au agonisit invatatura pastrand limitele bunului simt se gandesc:"Doamne, dar pana cand o s-o ducem asa?".

Daca Dumnezeu vine la timp si noi nu trebuie sa-l chemam, putem sa-l rugam macar sa ne spuna cand o sa fie acel timp?