Fauritorii de vise

Marturisesc ca sunt dependenta de frumos, de caldura, de cuvinte tandre, se sensibilitate, de rabdarea celor din jur, de armonie, de pace si de liniste. Nu exista nimic care sa-mi doresc mai mult decat aceste lucruri. Daca s-ar putea trai nematerial, as face-o fara sa ma gandesc! Niciodata nu m-a cucerit ceva mai mult decat o minte care lasa cuvintele frumoase sa curga. Insa sigur ca mai mult de atat ma poate cuceri doar dovada realitatii, a existentei acestor spuse, a dovezii ca ele se materializeaza.
Desigur ca faptele sunt mai graitoare decat vorblele, insa, la inceput a fost Cuvantul...

Imi amintesc acum ce indemnuri am facut odata, cu niste ani in urma, unui fauritor de vise.
"E vraja ce-o arunci pe mine si cu care m-ametesti, furand din ce in ce mai mult din teritoriile demult nemaiumblate, cucerind ca un razboinic ce-orbeste se avanta, fara a sti ce-nseamna raza de dincolo de maguri, de dincolo de vai si hauri, fara sa ai habar ce dincolo te-asteapta. Tu vii... si vrei ...si ceri ...si iei...si ...culmea, nu ma doare. Nici chiar atunci cand chiar si pe acele coarde calci, pe unde nimeni de mult nu a mai umblat... Inarmeaza-te cu zale de rabdare, razboinicule si ascute-ti spada, ca ce vei intalni in cale va trebui sa stii sa alegi: ce-i bun, sa iei ; ce-i rau, sa tai. Si sa nu te mai intorci deloc din drum!!! Iar acuma: tine-ti calea, daca ai ales sa mergi pe ea....."
"Azi ma simteam excelent! Tu habar nu ai. Puteam sa-ti transmit sentimentul si tie, inchisule!......Dar te sarut. Lumea rade si sare-ntr-un picior de bucurie doar ca rasare soarele, doar ca florile stralucesc mai tare in ferestre si pasarile-si dau si duhul ciripind primavara care reinvie si mortii si face pana si crengile uscate sa infloreasca. Habar nu ai! Azi mergi prin lume cu ochii inchisi, tu, cartita de zi ce esti! As fi dat azi cu tine de toate gardurile numai sa traiesti ce simt eu. Dar lumea ta e azi mica... Imi deschid bratele larg sa te cuprind, poate simti ceva din lumina si din caldura de azi...daca mai are sufletul tau vre-o sansa..."
"Fiindca traim intr-o lume in care romantismul a fost redus la nivelul grosimii unei foi de bancnota, ar trebui sa avem grija sa perpetuam cumva specia, astfel incat copiii copiilor nostri sa-l poata simti inca de cand se nasc, in primul scutec si in primul moment cand descopera gustul laptelui matern. Sa simta atunci ca lumea e facuta SI din simtire...Sau, mai ales, din iubire...Asta ar trebui ei sa invete mai inainte de toate......."
"Eu nu stiu nici daca ar trebui sa stii tu mai multe, nu stiu cate raceli sau guturaiuri ar trebui sa iubesti, poate vre-o tuse ca-n Dama cu camelii (sau Traviatta) sa mai desteleneasca din pamanturile nearate dintre noi (...) si spaima ta de a nu reusi sa pastrezi incarcerata o femeie pe veci in inima ta s-ar putea intr-o zi sa descoperi ca dispare si, mai mult decat atat, sa vezi ca alt loc in lumea asta nici nu mai ar putea avea, decat in inima ta...si ca ala e locul ei. Acolo. Si asta e definitia ta si a ei si a inimii tale, ca altfel nu ar mai bate, ca altfel ai muri...Sa descoperi ca vei merge mult mai departe cu nima decat ai ajuns tu pana acum cu tot noianul de cuvinte. Si singurul lucru care ar fi cel mai usor de facut dintre toate, e sa simti. Si atunci si virgulele s-ar retrage, impreuna cu semnele exclamarii si cratimele-si vor trage linistite coditele si punctele dupa ele, disparand si lasand loc unei singure priviri. Privirea, care spune fara cuvinte tot ceea ce ai fi putut tu vreodata insira, atingeri, care nu ar avea nevoie de spatii de net..."
"Imi da dragostea tarcoale ca o vulpe sireata curtii pline de gaini, gata sa sara la gatul meu sufocandu-ma si-mi simt respiratia tot mai ingreunata, ochii tot mai incetosati si inima-mi sta gata sa-mi sparga pieptul. Cand o sa ma prinda, o sa-mi zboare fulgii!!! Oricum, sunt toata piele-de-gaina numai cand ma gandesc..."
"Uneori ma parasesc cuvintele si le iau sentimentele locul. Atunci stau si ma aciuiesc in mijlocul fiintei mele, acolo unde nu ma mai gasesc decat pe mine si nimic altceva. Dar, de un timp incoace, am gasit si altceva acolo, inafara de mine. Te-am gasit pe tine, asa cum ma gasesc pe mine. Daca asta e locul tau, atunci o sa ramai acolo, ca in propria ta casa. Ca in propriul tau suflet.
Uneori nu as vrea sa vorbesc nimic. Chiar daca as fi cu tine alaturi. Uneori imi ajunge sa simt."
"Daca mi-ai asculta acum tacerea, ai stii ca te cheama pe tine. Si striga atat de tare din interiorul meu, incat ma mir ca n-o auzi."