Povestea scorpionului care nu poate trece apa

V-ati intrebat vreodata de ce un scorpion nu poate trece nicio apa? Pai, o data, fiindca el nu stie sa inoate. Si doi, fiindca el nu poate sa faca asta decat pe spinarea altui animal. Dar cum el nu se poate abtine niciodata sa nu intepe, chiar cand e apa mai mare, ca sa-si arate puterea, musca. Bietul animal moare, astfel, tragand dupa sine si moartea scorpionului.

Ce treaba au scorpionii cu tema noastra de azi? Pai sa vedem...
De cate ori nu vi s-a intamplat sa intalniti persoane care ar avea nevoie de dvs.? Sau care va placeau si va vroiau, de pilda, ca partener/-a, ca iubit/-a? Si aceste persoane nu stiau niciodata cum sa va vorbeasca. De ce? Simplu: fiindca sufereau de complexe. Viata lor era ultra-macinata deja de ideea esecului: "Daca nu o sa reusesc? O sa ma fac de rusine! Nu, mai bine nu incerc! Sau daca o fac, o fac cu jumatati de masura, ca sa pot bate mereu in retragere. Sau o sa mint. Da, o sa joc un rol. Sigur, mai bine ma prefac! Nu, n-o sa-i spun cat de mult imi place. Daca isi ia lumea in cap? Daca o sa cad de fraier/-a? Ce ar fi sa ma prefac ca nu imi pasa? Daaaa, mai bine am sa joc tare: sau dupa regulile mele, sau deloc! Doar nu sunt prost/proasta sa ma dau in stamba...". Ei, si asa, sarada poate continua... Indiferent cum, dar sa fie dupa regulile lor! Desigur, din greseala in greseala, spre victoria finala. Nu? Va este cunoscuta expresia... :-)

Mdaaaa... pacat! Insa asta este: unii oameni inca nu au invatat sa-si asume responsabilitatile. Nu au invatat ca in viata mai exista si compromisuri, intelegeri si respectarea parerii si dorintei celuilalt. Inca nu au invatat sa-si asume propria personalitate, ceea ce e si mai rau. Intra de foarte multe ori in situatii conflictuale, doar fiindca nu sunt siguri pe sine. Incearca mereu sa para autonomi, autoritari, atotputernici, clari, duri, scurti in exprimare cand doresc ceva, sau, mai exista o categorie: se ascund atat de bine si inventeaza atatea minciuni, abordeaza o lejeritate dupa perdeaua careia se citeste clar icordarea, incat la un moment dat nici ei nu mai stu cine sunt. Se trezesc in situatii pe care mai apoi nu le mai pot controla. Se autodenatureaza intr-atata incat sa-ti faca tie placere, sa te ameteasca, sa te induplece sa faci ce si cum isi doresc ei, pana cand, intr-un final, jocul ii sufoca. Si e si normal sa sucombe, pentru ca, in ambele cazuri, sunt din ce in ce mai departe de tinta, de ceea ce, de fapt, isi doresc. Exagereaza. Sau in sus, sau in jos.
In loc sa-ti spuna clar: "Uite, vreau aia si aia, dar sa stii ca am si niste amendamente (ceea ce ar fi si firesc sa aibe), ei iti promit la inceput sarea si marea, se arunca in planuri in care tu nu trebuie sa ai nici o contributie, ci doar sa faci cum iti spun ei, pentru ca astfel considera ei ca le va fi garantat succesul. Astfel de oameni accepta cu greu parerea altora, in speta, a ta. Tu trebuie doar sa fii acolo si sa executi, daca se poate cat mai exact, cam tot ce-si doresc ei. Nu poti? Sau nu vrei? Sau pui intrebari? Ah, esti deja incomod/-a! Cum adica? Ce inseamna asta? Le-ai incurcat planurile. Nu, tu trebuie sa faci asa, fiindca ei asta isi doresc. Chiar le este greu sa-si imagineze ca si tu ai avea pretentii, sau ca ai avea nelamuriri, sau ca ai avea intrebari sau, pur si simplu, ai chef doar de o discutie clarificatoare si din care sa la vezi si lor resonsabilitatea. Ei elimina asta din start. Daca ii intrebi doar atat: "Spune-mi de ce?" i-ai ucis. Sunt gata. Adica ce: tu ii pui pe ei la indoiala? Nu, hai sa zicem ca tu nu ii pui la indoiala, ci doar vrei sa afli DE CE. Atata tot. In acel moment s-au blocat. Tu ai devenit deja automat inamicul lor (asa te si trateaza: cu ura, aroganta, superioritate), persoana cu care trebuie sa aibe grija ce si cum vorbesc (asta in fericitul caz in care mai si binevoiesc sa-ti vorbeasca!) si apoi, daca cumva mai binevoiesc sa aibe vreo relatie cu tine, trebuie sa te tii bine: raspunsurile sunt monosilabice, la intrebarile normale ti se raspunde punctat, ca la extemporale, discutia devine telegrafica si lipsita de posibilitatea intoarcerii. Of! Nefericitii! Ei nu tie ti-au taiat craca, ci doar lor insisi. Numai ca ei nici macar nu realizeaza aceasta. Iar tu stai si te uiti. Te uiti si te minunezi. Nu sunt astia capabili nici macar de o discutie directa si matura???
Si, uite asa, din atata dorinta, nici macar nu realizeaza ca trec pe langa sansa cu ochii inchisi. ´Geaba stai tu dupa aia si le mai acorzi cate un prim ajutor, ´geaba le mai explici tu lor uneori ca s-au cam pierdut cu firea, ´geaba le tot dai sanse. Ei sunt prea orgoliosi pana si aceste sanse sa le foloseasca. Iar in momentul in care vrei sa vorbesti simplu si uman cu ei, tac, in cel mai bun caz, panicati la gandul ca ar trebui sa accepte adevarul. Spun in cel mai bun caz, pentru ca in cel mai nefericit dintre toate cazurile, TU esti principalul vinovat pentru nefericirea lor. TU si intrebarile tale idioate! I-ai incurcat! Of, tu, fiinta rea si incomoda ce esti! Pai si ce daca era vorba si de viitorul tau? Nu are asta nicio importanta. Asta chiar nui conteaza! Ei stiau ce vor! Numai din cauza ta sunt ei nefericiti!
Si uite asa s-au pierdut pe ei si te-au pierdut si pe tine si, ceea ce e mai rau, e ca si-au distrus si toate visele.
Iar tu stai si te uiti si spui: "Dom´le, cata risipa! Bietul scorpion!" Si apoi te uiti cu mila cum sunt inghititi de ape. Ca doar ce-ti mai ramane de facut?...