miercuri, 28 aprilie 2010

"Sunt un clown trist..."


"Sunt un clown trist...
Mi-am pus un nas rosu, care nu e al meu. E doar o mingiuta de plastic.
Am imbracat un costum Armani. Nici asta nu e al meu. L-am imprumutat.
Am o cravata asortata si o camasa la fel. Evident, nici acestea nu-mi apartin.
Mi-am tras si o fata care nu e a mea. Era actorul vostru, cel cu care va placea sa va identificati. Nu sunt eu...
Am spus si glume, dar majoritatea nu erau ale mele. Nici macar nu erau gandite de mine. Le-am "imprumutat". M-am gandit ca or sa dea bine. Ei, bine, m-am inselat.
Am facut tumbe si am sperat sa va amuz. Dar voi ati vazut dincolo de mine.
De ce nu ati ras? de ce nu m-ati incurajat? De ce nu m-ati iubit? Dar cred ca stiu: nu m-ati iubit, pentru ca eu nu eram... eu....
Daca as fi acceptat sa fiu EU, m-ati fi iubit mai mult? M-ati fi acceptat? Ati fi dorit sa va stau prin preajma? Oh, voi nu stiti cat de singur se simte un clown! El vra sa fie mereu in centrul atentiei. Cei mici il accepta, fiindca ei nu stiu ce e aparenta. Ei cred tot ceea ce vad, fiindca ei inca nu sunt obisnuiti cu minciuna. Dar voi, voi, oamenii mari, de ce ma puneti mereu la zid? Singurul lucru pe care-l doream era iubirea, acceptarea. De aceea mi-a fost tot timpul teama: ca n-o sa ma iubiti. Si, din atata teama, am gresit.
Mi-a fost frica sa fiu EU. Dar iata-ma acum la sfarsit de drum. Sunt trist si singur. Nu mai pot. Si nu mai vreau sa fiu clownul vostru. Voi pleca."

Asa a rostit clownul si se ridica sa paraseasca scena. In acel moment, un ropot de aplauze. Sala se ridica in picioare si aplauda frenetic bietul nostru clown. Erau multumirile pentru stradaniile sale de pana atunci. Renuntase la sine pentru a cladi niste iluzii. Si s-a multumit sa se piarda si pe sine. Doar acum s-a regasit, in renuntare.
A fost pentru prima oara EL. Pentru asta erau aplauzele. Pentru sinceritate.

"Va las, oameni buni. Un alt clown va veni dupa ce am sa plec. Nu stiu daca il veti iubi la fel de mult ca pe mine. Ganditi-va doar, va rog, ca si noi suntem oameni. Chiar daca uneori ne e frica sa ne traim propriile vieti. Uneori e un chin.
...Sunt un clown trist...
La revedere!..."

Un comentariu:

  1. Daca ti-ai pierdut speranta si simti ca nu mai ai niciun rost, daca o boala sau o suparare te apasa si nu stii ce sa mai faci, nu dispera, prieten drag! Exista o speranta! E Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Cauta-L pe El... http://www.caleamantuirii.blogspot.ro

    RăspundețiȘtergere

Aici imi puteti scrie ce ganditi. Va rog, simtiti-va liberi...