Lampa cu licurici

Am crescut in causul palmei tale
Ca si cand tu m-ai fi plamadit
dintr-un aluat cu multa drojdie.
M-am asezat apoi pe umarul tau,
sa-ti privesc mai departe munca.

-Hai sa aprindem lumea! - mi-ai spus.
Dar cum Lampa Lumii nu mai avea nici petrol
si nici fitil,
din veacurile-i de traire
am luat licurici, o mie
si i-am asezat inauntru,
rugandu-i sa zboare.

- Am aprins lumea! ti-am spus
- Asa? - m-ai intrebat. Iti amintesti?
Apoi mi-ai spus ca lampa lumii nu se aprinde cu licurici.

Si-apoi m-ai luat de mana si m-ai dus la
Capatul Lumii.
La marginea prapastiei m-ai intrebat:
- Mai vrei sa traiesti?
- In bezna? am raspuns eu cu o intrebare.
- Nu. In iubire.
- ??? Mi-e teama ca nu inteleg...
- Inchide ochii si mergi inainte!
- Inainte e hau!
- Nu, inainte abia incepe Iubirea.
Am lauat lampa goala si am vrut sa plec in cautarea Iubirii. Inainte. In hau.
Doar mana ta m-a oprit.

-Ce faci? Nu ma lasi acum sa plec?
-Nu. Tocmai ai gasit-o?
- Eu? Cum?
- Erai gata sa te arunci in hau pentru ea. Iubirea e in tine.
Hai sa aprindem lumea!