Mama ei de fericire!

De regula, lumea nu stie ce sa faca cu bunatatea. Ne-am obisnuit atat de mult sa fim urati, incat ni se pare normal. Daca cineva se poarta frumos cu noi, avem deja impresia ca e un lucru ascuns, necurat, ilegal. Oricum, ni se pare ca ceva e in neregula. Nu suntem invatati nici sa gasim oameni modesti. Ne izbesc prea tare laudarosii in fiecare zi. Nu ne mai asteptam nici ca promisiunile sa fie respectate. Ne-au demonstrat de atatea ori ca le-au incalcat, incat, daca cineva iti tine promisiunea facuta, deja pare o anomalie. Continuitatea? E si ea perimata. Saltam azi din bustean in bustean, acolo unde ne e mai bine. Alergam. Cica e era vitezei. E rush-hour. Mereu. Zau? Chiar asa? Traim comprimat, spun unii. Daaa... Cat de... comprimat? as intreba eu...
Atat de comprimat, incat dimineata ii spui iubitei: "Bine ai venit in viata mea!" si seara deja "Adio!". Ai asteptari mari de la ziua care tocmai trece? Pai, le ai degeaba. Nimic nu se contruieste intr-o zi. Nimic nu se poate face in graba. Nu lucrurile bune. Pentru ele ai nevoie de timp. Daca esti dispus sa-l daruiesti, primesti si ceva bun inapoi, daca nu, nu.
Si, totusi, unde te grabesti? Ti se pare ca se da viata buna pe gratis si tu nu esti la timp la coada? sau ca ti-o iau altii inainte? Ha-ha! Stai linistit! Viata buna poti sa ti-o faci doar TU. Oriunde ai fi. Si cu oricine. Totul e sa stii sa alegi. Sa dai, sa primesti. Sa iei viata asa cum e. Sa ai rabdare. Nu ai? Ai pierdut!
Si totusi, tu nu ai chef sa fii si fericit? Ah, ba da?! Bine, atunci te anunt ca tine de tine si fericirea asta, ´tu-i mama ei de fericire!