Rasplata ta e sa te iubesc...(mica poveste)

Si ma simt atat de bine in sufletul tau cel mare, incat nu mai vreau sa imi dai drumul niciodata. Vreau sa raman, pe veci, ferecata, ca o printesa in palatul de clestar si tu sa fii singurul print care stie sa dezlege vraja. Sa ma tii la tine in castel si sa-ti faci viata cu trupul meu. Sa ma tii in brate si sa te invelesti iarna, cand ti-e frg, cu caldura sufletului meu. Sa ai drept hrana spiritul meu si sa incerci sa vezi lumea prin ochii mei. Lumea, probabil, va fi verde. Verde de la ochii mei si verde de la primavara. Iar eu sa incerc sa simt lumea prin inima ta. Lumea va fi calda si ma va primi mereu cu drag in ea. Asa face inima ta. Lumea e buna. Ca asa e inima ta. Iar cerul lumii e inalt. Caci acolo tintesc privirile tale.
Dar tu stii ca eu sunt puternica? Eu sunt puternica, pentru ca bratul tau ma tine. De el ma sprijin.
Si ce m-as fi facut, daca nu te-ntalneam? Nu-i asa ca nu mai deveneam nici printesa si nici in palate de clestar nu as fi locuit?
Dar eu locuiesc in inima ta si ma cuibaresc in sufletul tau. Si cred ca targul este corect. Daca pana acum am umblat in zdrente si cu picioarele zdrobite si inspinate, tu mi-ai dat straie de matase si brocart si incaltari frumos mestesugite, ca sa nu mai imi sangereze talpile la fiecare pas. Sa nu mai las dare de sange in urma mea.
Te ingrijesti de pasii mei si-mi spui pe unde sa-mi port calea, sa nu mai dau de maracini. Te ingrijesti de vorbele mele, ca sa nu ajunga rele la urechile tale. Imi dai pace si echilibru si pentru asta eu pot sa fac doar un singur lucru: SA TE IUBESC!