Miez de noapte in gandul tau

Timpul - globul de foc ce parjoleste
in rostogolirea lui cautarile neimplinite.

Veacurile sparte-n secunde
tasnesc din ceasuri spre neant.

Din cand in cand, se aude lugubru
bataia unui clopot de catedrala,

Catedrala a rugilor ridicate spre inimi,
pentru a le deschide.

Lacate puse de mult, ruginesc,
prinse in poarta amintirilor tale, ferecandu-le.

Ochii tai - doua lacuste verzi, ce ma iscodesc,
flamande si rugatoare, de sub streasina genelor.

Caderi de ploi si grindini
in gradina gandurilor tale. Le vad. La fel ca atunci...Si stiu.

Amestec de iz de grau copt in spic si de tamaie.
Picuri rotunzi ce lasa rotocoale colbului din drum.

Cazatoare stele - lacrimi ce-ti scrijelesc sufletul...

Incet, cazi, aluneci si te aud soptind:
"E viata de acum? E viata de-apoi? Ce e?
Mai am timp? Sau a trecut?

................................................

E miez de noapte in gandul tau si negura-i din asfintit.
Rasaritul inca nu se vede...

Ce va veni?