marți, 28 septembrie 2010

Iubiri cu clorofila, stresini si crizanteme


Ma-mbrac in mantia de iubire
De-un verde crud,
Sa-mi tina scut.
La cap, imi pun visele
In care mana-mi strangi.
Mi-e dorul perna si
Soaptele tale,
Transformate in nori,
In urechi le mai aud,
Uneori.

Un veac imi pare
A ta plecare
Pana cand
Aud pasii tai din nou
Pe hol
Usor batand.
Inima-mi tace, sfioasa
Asteptand
Sa-i tresalte clorofila
Cu mangaierea respiratiei tale
Pe ceafa... Ma-nfiori!
O crizantema-a firii mele astepta
Prin sarutul tau
Sa-nvie
Din nou.

In asteptarea ta
Mi-e trairea stafida,
Uscata-n rastimp,
O gutuie,
Ce se coace
In geam,
Nu in ram.


Cand ploile se tranforma in siroaie
Si curg fluvii de frunze moarte
Pe streasina vantului,
Cand se transorma in namol de uitare
Pana si praful gandului,
Imi las in voie visul
Si pleoapa o-nchid
Pe patul de dor
Galbejit.

Mai sunt cinci zile, iubite,
Cinci zile cu noptile lor,
Pana cand voi putea sa ma vad
In tine, in verdele ochilor...

Si-abia atunci simti-voi iarasi,
Prin fire-mi,
Primavara...

5 comentarii:

  1. Ieri acultam melodia asta. Ce frumos o sa fie...

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc pentru semn, Anna si pentru impartasirea gandului!

    O seara linistita sa ai!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc, Catalin!
    Fotografiile tale, chiar si cand sunt neinsotite de cuvinte, au glas. Eu incerc sa pictez imagini la fel cum tu descrii sentimete in fotografie.
    Apropo: tu stii de cate ori surprindeam stari de viata in fotografiile tale? Mereu...

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumoasa poezie . Cand dorul te cuprinde mereu e toamna in suflet. Iar Catalin chiar ca are viata in imagini

    RăspundețiȘtergere

Aici imi puteti scrie ce ganditi. Va rog, simtiti-va liberi...