Cand tacerea nu-i de aur...

Cineva mi-a spus odata ca, atunci cand nu o duce bine, cand are probleme si greutati, face orice altceva. numai pentru a nu se gandi la ele.
Bunaoara, femeia pe care el o placea, avea nevoie de sprijinul lui moral. Lui i se paruse prea mult sa mai aiba grija si de problemele ei, drept pentru care a decis sa se ocupe numai de ale lui. I se parea mai usor asa. De doua zile nu i-a mai raspuns la telefon si s-a ascuns in tacere. Ba mai mult, la apelurile ei, el nici nu a dorit sa raspunda. Macar sa-i fi spus: "Te inteleg, dar o sa te rog sa incerci sa depui si tu eforturi pentru a-ti rezolva problemele". Repet, el nu trebuia sa vina decat cu o vorba buna. Si nu a facut-o.
Si atunci ma intreb: "Oare mai poate sa puna ea pret pe spusele lui de azi inainte?" Si asa nu e prima oara cand o dezamageste, desi a adus si el intr-o vreme destule dovezi pentru ea. Dar acum...
Iar el tace in continuare.
Tacerea nu-i de aur...