Decizia - Capitolul V - Plecarea

Dimineata se trezise cu soarele-n ochi, cu o usoara cefalee si cu gandul de a-si face, cat de repede se putea, o cafea. Nu suportase niciodata sa manace sau sa bea ceva pana nu se spala pe dinti, drept pentru care tasnise direct in baie, isi aruncase camasa de noapte pe un colt al masinii de spalat, rasturnand in graba sa cutia de crema de fata careia uitase cu o seara inainte sa-i inchida capacul. Ofta si se aplecase, cautand cu ochii inca umflati de somn cutia. Alifia se intinsese improscata pe cateva dale de gresie si pe faianta. "Asta mai imi lipseste! Asa imi trebuie daca le las alandala!" - isi zise Adina in sinea ei si se apuca sa stranga cu niste hartie igienica urmele albe si unsuroase. "Uf, in ultima vreme oricat as dormi, tot obosita ma trezesc!". Isi dadu seama ca nu putine erau incercarile ei de viata din ultima vreme. Dupa moartea mamei cazuse totul pe umerii ei. Asta acasa. La serviciu, in afara de cele trei zile, cat isi luase pentru inmormantare, era la fel de solicitata. Mai mult decat atat, ea nu-si luase cooncediu de la sarbatorile de iarna. Oricum trebuia sa-si faca si restul zilelor si mai avea inca o singura saptamana de lucru. Cinci zile, cu alte cuvinte.

Iesind din baie, isi stranse halatul in jurul taliei cu cordonul, isi desfacuse prosopul facut turban si-si scutura parul umed, trecadu-si degetele prin el, lasand sclipirile rosietice-castanii sa straluceasca in lumina soarelui. Prin geamul deschis  se auzea larma strazii pe langa un fosnet lin de frunze si cantecul gugustiucului care-si facuse cuib in dreptul ferestrei ei. Teiul din fata lasa mirosul florilor sale sa mangaie narile, intregind astfel atmosfera calda de vara.

Adina isi turna o cana mare de cafea, refuzand de asta data sa mai adauge atat zahar, cat si lapte. Vroia s-o simta asa amara si calda alunecandu-i pe gat. Trebuia s-o savureze cruda. Cruda si imediata, asa cum este viata.
Se indreptase apoi incet spre telefon, lua receptorul in mana si incepuse sa tasteze. Se lasa apoi din nou, moale, pe scaunul scaldat in soare, de pe balcon.


- Alo, Gilda? Buna dimineata! Zambise. Pe Gilda o sunase in urma cu cateva zile sa-i povesteasca  noua ei postura: singura, fara mama, fara partener de viata, ca o frunza-n vant. Gilda era prietena ei din copilarie si care, dupa terminarea facultatii se mutase la Londra. Gilda era artist pastic si ducea o viata usor boema. Ii placea sa picteze scene din suburbiile Londrei, o atrasese si portretistica si facea de multe ori slalomuri printre stilurile de pictura. Uneori te socau culorile utilizate, alteori armonia lor. Picta dupa chef. Avea aruncate crochiuri peste tot prin casa. Locuinta o impartea cu o alta artista plastica, dar aceasta era mai mereu plecata la iubitul ei, asa ca ii ramanea ei mai toata vremea intregul spatiu locuibil. Se bucura de linistea unui cartier marginas al Londrei si, chiar daca avea mult de mers pana in centrul Londrei, unde ii placea ei sa hoinareasca si, uneori, sa-si ia modelele pentru pictura, acest lucru nu-i displacea deloc. Chiriile si asa fiind mari, considera ca pentru ea era mai bine asa. Si era.
- Da, acum m-am trezit, - continua Adina discutia - am facut un dus si nu am rezistat fara o cana mare de cafea.... Da.... Tu?... Din discutie nu se auzeau decat franturi. Vin la tine. Da. Am cautat ieri toata ziua si am gasit. Da. Low-cost. E cel mai convenabil din tot ce am gasit. Da, sigur e mai bine. Dar e cu escala la Frankfurt si trebuie sa mai astept acolo inca patru ore... Nu-i nimic, iau ceva de citit si trece timpul repede. Chicoti, semn ca cea de la capatul celalalt al telefonului spusese ceva ce o binedispuse. Apoi continaua: Ei, da! Da´ de unde?!... Auzi, dar vezi ca voi ateriza pe Heathrow. Spre Gatwick nu am gasit nimic. E vreo problema?... Hahahahaaa! izbucni ea galagios de data aceasta. Pesemne ca Gilda avea puterea de a o aduce in toane bune mereu. Cunoscandu-se de mici, stia desigur si ce trebuia sa-i spuna ca s-o remonteze. Abia asteptase s-o reintalneasca. Concediu, odihna, refugiu, sprijinul unei bune prietene si, in sfarsit,  o schimbare. Un moment in care sa se adune, sa se reconstituie. Se simtea ca un puzzle, in care cineva-i amestecase toate piesele si ea trebuia acuma sa le reaseze. Gilda putea fi un maestru in asa ceva. O tipa flexibila, isteata, un bun ascultator, care imbratiseaza cu rapiditate  schimbarea si-o asimileaza constantei. Ea a reusit mereu s-o inteleaga pe Adina si venea de foarte multe ori cu initiative care o scoteau din rigiditatea cotidiana. Mereu plina de idei, dar si plina de respect pentru celalalt, o personalitate calda, dar in aceeasi masura dinamica. Si ca vestimentatie era la fel: mereu surprinzatoare: oscila intre un casual nonconformist, un retro stil flower-power, foarte boem si apoi era in stare sa apara cu o impecabila tinuta neagra de seara, eleganta si plina de demnitate. Vara purta fie palarii cu boruri largi si cate o esafa aruncata peste umerii goi lasati de cate o rochie cu bretele extrem de subtiri, fie sepci ca cele de baseball si jeansi rupti si franjurati. Avea sifonierul mereu doldora de haine. Spunea mereu ca, daca nu s-ar fi facut artist plastic, ar fi devenit designer vestimentar. Era insa extrem de imprastiata. La fel ca si crochiurile, hainele sale erau mai peste tot: in baie, agatate de cuierul de pe usa, pe colturile canapelei din sufragerie, pe scaunul din dormitor, uneori aruncate in pat, ingramadite inspre partea libera. Pantofii asisderea. Te impiedicai de ei peste tot prin casa: de la intrare, unde avea un dulap pentru incaltaminte, in baie sub chiuveta sau in fata cabinei de dus, in dormitor, atat pe sub pat, cat si in fata patului si, desigur, prin sufragerie. Chiar si pe balcon mai avea, caci, daca isi spala cateodata cate o pereche de bascheti, ii lasa uitati acolo, pana ii decolora soarele. Dar Adina o iubea pe Gilda asa cum era ea. Nu era suparacioasa. Foarte analitica, riguroasa in judecatile ei vizavi de semeni, ingaduitoare, dar de o franchete uneori stanjenitoare, se intamplase adesea ca lumea sa nu stie cum s-o interpreteze. Nu tinea niciodata mortis sa fie placuta, tinea insa neaparat sa fie sincera. Deci, cu ea nu erau decat doua cai: ori o placeai, fiindca o cunosteai, ori n-o placeai. Si nu putini erau cei care isi spusesera ca nu aveau timp de pierdut ca s-o cunoasca pe ea atat de bine, incat sa trebuiasca s-o si placa. Insa Gilda nu se sinchisea niciodata de asta. Traia mereu dupa bunul ei plac si nu facea concesii mai deloc. Cel putin, nu gratuite. Era originala si uneori era greu de urmarit. Acest lucru era obositor pentru cei ce cautau liniaritate. Trecea cu mare usurinta de la reverie la impulsivitate, de la pasivitate la luare de atitudine si surprindea si, uneori, inhiba prin personalitatea ei. In ciuda aparentelor de superficialitate, ea era, totusi, un om foarte profund. Si ea era prietena draga a Adinei pe care avea s-o intalneasca cat de curand.



Aeroportul era plin. La check-in - coada. Un grup de asiatici, pesemne japonezi - ca Adina niciodata nu reusea sa diferentieze chinezii de japonezi - ocupasera o buna parte din culoar cu bagajele lor. Din multimea asezata la rand in fata ei se auzea un amalgam de limbi vorbite: japoneza, engleza, romana, franceza si germana, dat fiind faptul ca avionul avea escala la Frankfurt. Se uita usor ingrijorata la ceas. "Sper sa nu ratez cursa!" isi spuse. Nebunia obisnuita a traficului din oras a fost astazi dublata de un accident care blocase artera care duce spre aeroport si taximetristul a fost nevoit sa ocoleasca. Dar cum toate masinile nu aveau alta alternativa, traficul incepuse sa se ingramadeasca acum pe strazile adiacente.

-Adina! -se auzise strigata deodata de o voce barbateasca din multimea din fata ei. Hai aici, aici sunt! Si barbatul ii facea semne sa vina langa el, ca si cand ar fi trebuit sa se intalneasca amandoi la aeroport. Intelesese imediat gestul si se comporta dand curs invitatiei barbatului.
Pe Tudor il cunoscuse acum doi ani si o vreme incercase sa-i faca curte, dar timid, ce-i drept. Adina nu-i dadu apa la moara, dar nici fatis nu l-a refuzat. Ii prefera prietenia. Il considera un tip de treaba. Era mirata acum de infatisarea lui. Acum doi ani, cand il intalnise prima data, avea un par negru, usor grizonat pe la tample si cu o frunte pe cale de a se lati, din cauza unui inceput de calvitie. Acum era complet chel iar Adina gasise ca-i sedea bine. Era complet imbracat in negru, foarte curat, sic si cu o distincta nota de clasa. O helanca mulata pe corp, o pereche de jeasi negri marca Boss si o curea, tot de la Boss, cu o catarama mare argintie. Ochelarii de soare, la fel, negri ce purtau insemnul Armani erau asezati pe cap, lucru ce-i dadeau aerul unui actor de cinema. Alaturi, un geamantan Samsonite mic si unul, din aceeasi marca si acelasi model, dar mare. "Hmmm... - se gandea Adina - Tudor nu arata deloc rau! Chiar mai bine decat inainte!". Lasase sa i se citeasca si pe fata admiratia ei cu privire la modul lui de a arata. Tudor ii intuise tendinta si, spre a nu da nastere suspiciunilor celor din spatele sirului de persoane, o apucase usor cu mana de dupa umeri, o privise intens si accentuase verbal cu subinteles: "Te asteptasem la poarta pricipala, dar am intrat, cand am vazut ca e atata lume. Ma gandeam sa nu pierdem cursa!". Adina ii multumise din priviri si, cu un zambet, confirmase: "Da, bine ai facut! Intr-adevat am fi putut pierde cursa din cauza mea.". O vreme nu-si povestisera nimic unul despre celalalt, trebuiau sa joace rolul de cuplu care pleaca in vacanta. Niciunul nu pusese nicio intrebare in afara de simple remarci referitoare la trafic, la vreme, la cursa avionului si la aglomeratia din aeroport.

Ajunsi in avion, constatasera ca locurile nu erau cmplet ocupate, drept pentru care o intrebasera pe stewardesa daca pot ocupa locuri vecine. Aceasta incuviinta. Abia atunci incepusera sa vorbeasca, in soapta, despre ei. Adina incepuse prin a-i multumi.
-Nu-mi mai multumi, Adina. Placerea e de partea mea. Azi chiar a fost aglomerat, atat in oras, cat si in aeroport si cand te vazusem ca vii cu fata aia ingrijorata si te indrepti chiar spre acelasi ghiseu, era cel mai simplu lucru care mi-a venit in minte. In plus, ma bucurasem atata de tare sa te revad, incat, chiar daca te-ai fi indreptat spre alt ghiseu, tot te-as fi strigat. Mi-am urmat impulsurile numai.
-Si tu tot la Londra zbori? intreba Adina.
-Nu. Eu ma opresc la Frankfurt.
-Ah, da. Acolo are escala patru ore.
-Da. Dar spune-mi mai bine ce ai mai facut in acesti doi ani de cand nu ne-am mai vazut. Te-ai casatorit? o intreba el, cercetandu-i atent mainile Adinei.
- Nu. Tu?
- Nici eu. Nu am gasit-o inca pe Mrs. Right. Rasera amandoi. Tu tot acolo locuiesti?
Discutia incepuse sa se deruleze ca intre doi prieteni, aducand fiecare la zi starea sa. Adina ii povestise despre moartea mamei ei, despre serviciu, despre dorinta ei de a se elibera de sub osteneala ce o cuprinse in ultima vreme si despre dorinta de a aduce iarasi o linie si un echilibru in viata ei. Despre sprijinul vreunui barbat cat si despre dorinta ei ascunsa de a avea unul, nu-i povestise. Parea o femeie puternica mereu, ascunzandu-si tainele sufletului si multi o considerau asa, insa si ea nu era decat un suflet care cauta sprijin si caldura. Demnitatea o impiedicase de atatea ori sa-si dea frau liber sentimentelor si sa le arate, incat uneori aceasta trasatura a ei lucra chiar impotriva firii, de multe ori ramanand singura, chiar atunci cand ar fi avut nevoie de ajutor. Numai cei cu adevarat apropiati ii cunosteau delicatetea. Pentru multi era o femeie puternica si solitara. Tot acelasi lucru vazuse in ea si Tudor. Isi putea imagina ca si ea are nevoie de iubire, de cineva aproape, dar nu reusise niciodata sa gaseasca aceal calcai al lui Ahile la Adina. De aceea nu putuse merge cu ea mai departe nici acum doi ani. Parca era inconjurata de un zid. Dar poate are mai multe sanse acum, se gandi el. Poate nu degeaba s-au intalnit. Sa incerce? Si de ce nu? Astfel, ii luau foc in minte idei lui Tudor.

*******************************************
Capitolele anterioare le gasiti aici:
Cap. IV - Accidentul: http://sorina2511.blogspot.com/2010/08/decizia-capitolul-iv-accidentul.html
Cap. III - Adina: http://sorina2511.blogspot.com/2010/08/decizia-capitolul-iii-adina.html
Cap. II - "Mi-e dor de ea": http://sorina2511.blogspot.com/2010/03/mi-e-dor-de-ea.html
Cap. I - Razvan:  http://sorina2511.blogspot.com/2010/03/decizia.html