Am sa-ti ingadui sa te preumbli prin viata mea

Iti ingadui sa te preumbli prin viata mea, pentru ca nu ma tem de tine.
Ieri te-ai ascuns, crezand ca nu te vad, pe dupa coltul gandului de cu seara.
Azi ce o sa faci? O sa te pitesti dupa randurile scrise ordonat, cu litere de tipar,
incercand sa pari indiferent. Dar nu te cred.
Vezi tu? Eu iti accept jocul de-a Baba-Oarba si, mai mult decat atat, am adus si o naframa cu mine.
Uite, ma intorc acum, cu ochii strans inchisi si te las sa-mi legi basmaua peste simturi.
Te vad cu sufletul.
Stii, imi amintesti de vremurile de gradinita. Ne lega educatoarea la ochi si ne punea sa-i adaugam coada magarusului desenat de ea pe tabla. Unii nimereau a proasta. Altii aveau noroc.
Sau, altadata, ne lega la ochi si ne punea sa gustam din cate un fruct. Noi trebuia sa spunem ce e.
Tu ce fruct imi oferi? Fructul amintirii? Al aducerii-aminte? Al pasiunii... nu cred... Nu stiu.
Poate al regretului. Da, din ala ai. Stiu eu.
Uite, pe ulitele virtuale umbla zvonul ca te poti ascunde. Dar nu chiar de tot.
Caci cica s-au pus camere de luat vederi la intrarea in site-uri.
Eu am sa ma prefac astazi ca inregistrarea pe coltul paginii mele a fost facuta in lipsa de pelicula. Si n-am sa ma uit.
Am sa-ti respect dorinta. Anonimatul se pare ca-ti aduce zale dupa care te poti feri
de loviturile de lance scriitoriceasca (sau poate... umana???).
Dar de ce nu te pot feri, sunt loviturile date tie de catre sufletul tau,
de catre amintirile tale.
Acelea stau in puterea ta sa le opresti. Daca poti.
Poti? Sau...vrei? Poate ca nu.
De aceea imi dai tarcoale.
Dar eu nu sunt un taietor de capete. Nu umblu cu ghilotine la purtator si nici apucaturi belicoase nu am.
C-asa-s eu! Iaca!
................................
Vezi? De aia-ti ingadui sa te preumbli prin viata mea...