vineri, 22 aprilie 2011

Dreptul la viata

Daca ai fi aici, te-as lua de mana,
Te-as duce pe malul apei,
Sa auzi incet fosnetul ei,
Cand se izbeste de maluri.
Mi-as imbraca rochia verde,
Din ai carei umeri tasnesc muguri de cais
Si cu borduri late, din petale de magnolie,
Desprinse de cer.
Ti-as strange mainile intr-ale mele,
Pana s-ar topi unele cu altele
Si-ai vedea cum, din degete,
Incep sa-mi creasca crengi.
Crengi de salcie, verzi, lungi si mladioase,
Cu puf in loc de floare,
Cu radacini adanc infipte in inima ta.
Te-as duce sa auzi murmurul pamantului
Si toata forfota de sub locul pe care calci.
Adanc, sunt vieti ingropate,
Ce zbiara sa iasa din nou la lumina.
Nu mai e mult si vocile acelea ce se tanguie
Isi vor cere dreptul la viata.
E forfota sub pamant,
Pe pamant,
In mine
Si-n tine.
Si-am sa te intreb: "Spune-mi, iubite, simti viata?"

6 comentarii:

  1. Mi-au rămas gândurile la rochia verde...
    Nu cred să fi văzut pe cineva în ultimii ani aşa...

    RăspundețiȘtergere
  2. Vania, multumesc frumos! Si tie si intregii familii, un Paste fericit si cu lumina in suflete! Si eu sunt cu gandul acasa. Ma gandesc ca Timisoara si-a imbracat straiele de sarbatoare. De aici, nu pot sa vad, decat sa simt...

    RăspundețiȘtergere
  3. Sarbatori cu bine alaturi de cei dragi!
    http://www.gabrielaneagu.info/2011/04/23/paste-fericit/

    RăspundețiȘtergere
  4. Gabi, multumesc frumos! Sarbatori fericite si tie, alaturi de intreaga familie!

    RăspundețiȘtergere

Aici imi puteti scrie ce ganditi. Va rog, simtiti-va liberi...