Numai tentaculele ne spun incotro ne indreptam
Amusinam orbi directiile in care urmeaza sa ne rostogolim
Formolul ne tine amintirile in forma initiala
Culorile nu se mai pastreaza
Incep sa ni se stafideasca gandurile
Si carii mari incep sa roada din ele
Ne imputinam cu fiecare respiratie
Ne imprastiem cu fiecare zbatere
Devenim praf inconjurand lumea cu noi
Ne pierdem, ne ridicam, ne risipim
Raman un urma noastra insemnele in nea
Ale talpilor desculte ale copiilor nostri
Ce se vor pierde si ele la randul lor
In aburi mici si violeti adunandu-se in cer
Spirale de lumina ne inconjoara pe toti
Numindu-ne cu lumanari de botez
Si insemnandu-ne cu cruci pe pamantul asta
ADN-uri rasucite
Mixturi genetice nenumarate
Combinatii de n luate cate 2
Cu rezultatul 1 intregit doar cu alt 1
Bile de lumina alergande prin Univers
In cautarea lui 1.
Foto: Dali - Spheres
Postări
Cam toata viata alergam dupa cifra 1, sa fim nr. 1, sa gasim o jumatate, sa avem 1 casa a noastra...1 camin...
RăspundețiȘtergereAsa e, Cristi! Unii, cand s-au casatorit, indiferent din ce ratiuni au facut-o, se opresc din alergare. Ca urmare, nu mai fac nimic, nu mai dezvolta nimic, se plafoneaza, asteapta sa vina lucrurile la ei, nedandu-si seama ca, de fapt, asta e o alergare de o viata.
RăspundețiȘtergere