In ziua in care n-o sa mai am cuvinte

                       (Ochiului tau orb)

In ziua in care n-o sa mai am cuvinte
O sa iau smoala si o sa vopsesc toti peretii in intuneric,
Am sa-mi adun sangele din artere
Si-am sa desenez pe el
O inima mare, insangerata
Si-apoi, la fel ca orice liceean nebun de iubire,
O sa iau o lama si am sa scrijelesc initialele noastre pe ea.
Am sa ud apoi zidul, in fiecare zi,
Pana va incepe sa prinda ferestre
Si inima va incepe sa bata.
Smoala va deveni albastra,
Napadita de-atata nu-ma-uita.
Am sa te iau apoi de mana,
Sa te duc in locul unde
Sufletul meu cladea monstri,
Unde pleoapele mele se zbateau
Ca niste aripi de inger,
Unde nu e zi si nu e noapte,
Ci doar un timp, neintrerupt, de visare la tine.
Acolo am sa te duc,
Sa-mi vezi dorintele, zidite-n piatra,
Ca niste Ane, pentru eternitate.
Iar daca acest lucru nu e de ajuns,
Am sa ma raman sa putrezesc, singura,
La margine de zid.
Poate, intr-o zi, vor trece urmasii urmasilor tai
Si vor spune: "Ea ar fi putut sa ne fie bunica"
Eu stiu ca tu nu vei mai fi,
Dar, atunci, ma vei crede?