miercuri, 27 aprilie 2011

In ziua in care n-o sa mai am cuvinte

                       (Ochiului tau orb)

In ziua in care n-o sa mai am cuvinte
O sa iau smoala si o sa vopsesc toti peretii in intuneric,
Am sa-mi adun sangele din artere
Si-am sa desenez pe el
O inima mare, insangerata
Si-apoi, la fel ca orice liceean nebun de iubire,
O sa iau o lama si am sa scrijelesc initialele noastre pe ea.
Am sa ud apoi zidul, in fiecare zi,
Pana va incepe sa prinda ferestre
Si inima va incepe sa bata.
Smoala va deveni albastra,
Napadita de-atata nu-ma-uita.
Am sa te iau apoi de mana,
Sa te duc in locul unde
Sufletul meu cladea monstri,
Unde pleoapele mele se zbateau
Ca niste aripi de inger,
Unde nu e zi si nu e noapte,
Ci doar un timp, neintrerupt, de visare la tine.
Acolo am sa te duc,
Sa-mi vezi dorintele, zidite-n piatra,
Ca niste Ane, pentru eternitate.
Iar daca acest lucru nu e de ajuns,
Am sa ma raman sa putrezesc, singura,
La margine de zid.
Poate, intr-o zi, vor trece urmasii urmasilor tai
Si vor spune: "Ea ar fi putut sa ne fie bunica"
Eu stiu ca tu nu vei mai fi,
Dar, atunci, ma vei crede?

6 comentarii:

  1. Cata, because I´m blue, da da di da da dam... :-)
    Si... multam, de 2x ;-)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ador floarea de nu-mă-uita..doar dacă nu crește prin locuri bântuite..
    În seara asta, îți doresc să fii așa, Sorina

    ”Am sa-mi adun sangele din artere
    Si-am sa desenez pe el
    O inima mare!

    RăspundețiȘtergere
  3. Gina, ma bucur ca ti-am mai daruit cateva imagini dragi, inmanunchiate in cuvinte, un buchet de nu-ma-uita, bantuit doar de iubire...

    O seara frumoasa tie!

    RăspundețiȘtergere
  4. Tu nu stii sa cazi in mutenie dacat pentu o zi,o zi in care
    ti-ai scos la lumina inima care nu stie sa mai bata decat contopindu-se sangvin cu
    o alta inima capabila sa vada prin ferestrele deschise albastrul din smoala...
    conditia necesara pe care trebuie s-o aiba un suflet pentru a putea intelege sensul
    cautarii si dorintei pana ajunge``napadita de-atata nu ma uita``.Acolo nu mai e loc
    nici pentru o farama de egoism ci numai pentru speranta.
    ...ajungand pana la sacrificiu,refuzul de a mai cauta sau crede ca cel dorit
    ar putea fi inlocuit.Tu stii sa ramai fidela primelor emotii care au devenit simptaminte
    puternice ``zidite -n piatra...pentru eternitate``.
    ...si cata apasare trebuie sa simptim de parca planeta si intreg universul ni se
    impotriveste cand trebuie sa putrezim ,singuri,la marginea zidului!

    Emilian.

    RăspundețiȘtergere
  5. Emilian, multumesc pt trecere, citire si semn,

    O duminica frumoasa!

    RăspundețiȘtergere

Aici imi puteti scrie ce ganditi. Va rog, simtiti-va liberi...