de ce s-au inventat cuvintele" mereu", totdeauna", "pentru totdeauna", "vesnicie", "infinit"?
ati observat voi vreodata ca ceva e infinit? am inventat aceasta notiune din lenea noastra de a merge mai departe. am presupus-o doar, ca scuza a dezinteresului nostru pentru adevar, ca perdea pentru acoperirea ignorantei noastre, ca justificare pentru neputinta noastra, ca tablou ce trebuie sa inlocuiasca o realitate pe care nu ne simtim capabili de a o cladi.
am mers vreodata "in nestire"? am cautat noi vreodata ceva "pana in panzele albe"? ne-a interesat pe noi ceva atat de mult, incat sa-l facem sa functioneze "mereu"?
utilizam abstractul pentru a da o masca toanelor noastre de moment. inlocuim cu abstractizari o utopie (se poate spune asa? nu este un pleonasm in sine alaturarea lui "abstractizare" cu "utopie" in acest caz?).
iubirea "vesnica" se termina ca o lumanare, dupa ce i s-a ars fitilul, pentru simplul fapt ca nici pe noi nu ne-a insemnat nimeni cu "viata vesnica". alegem din instinct alte directii decat "vesnicia". de ce? din constienta subconstientului nostru, ca nimic nu e vesnic, dar ne incapatanam sa spunem "pentru totdeauna!".
LIMAHL - Neverending Story
Asculta mai multe audio diverse
Postări
Undeva, departe...
Acum o oră
Toti ne-am cicnit de aceste cuvinte la un moment dat. Eu nici nu m-am gandit sa le deslusesc. Si nici la filme de groaza nu ma uit
RăspundețiȘtergereAvem cam multe toane.
RăspundețiȘtergereTotuși , dacă n-ar fi „mereu„, „până în pânzele albe„ etc. , cum ne-am mai descoperi limitele ?(inferioare)
Dorian, Gina, va multumesc ca v-ati oprit si voi asupra efemerelor randuri si ganduri. Ca oameni, cautam mai departe...
RăspundețiȘtergereO zi buna voua!
Eu cand cred ca am dreptate merg pana in panzele albe. Asa sunt eu...
RăspundețiȘtergereCristi, raspunsul asta se leaga cu cel de la postarea anterioara. Te inteleg... :-)
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereDin cauză că sună frumos; ăsta este motivul care ne determină să spunem..."pentru totdeauna!".
RăspundețiȘtergereDa, Catalin. Si ne place sa credem acest lucru. In acel moment ne dorim cu toata fiinta. Doar atat, ca mai apoi, de cele mai multe ori, nu mai aparam acel lucru ce ne-a adus frumosul iar el se risipeste...
RăspundețiȘtergereBine te-am regăsit!
RăspundețiȘtergereAvem 'darul' de a absolutiza nepermis de mult, de prea multe ori.
Bine ai revenit, Tibi! Sau "Bine NE-am regasit!"
RăspundețiȘtergereDa, se pare ca de la povestile auzite cand eram micuti ni se trage. Niciodata nu ni se spun povesti realiste. Ca urmare, inconstient, cautam sa prelungim copilaria si mai tarziu. "A fost odata ca niciodata...", "si-au trait fericiti pana la adanci batraneti, ca daca n-or fi murit, mai traiesc si astazi"... si-asa merge dezmierdarea mai departe :-)